Ceasul de buzunar

Făceam ordine-n pod când îmi cade
în mână un ceas de buzunar, cu inscripţia
GRE. ROSKOPF, dedesubt P A T E N T;
arătătoarele în filigran i se roteau cândva

în jurul aburului unei locomotive minuscule.
Mi-amintesc poveşti de la mesele în familie:
Bunicul, mulţi ani profesor şi predicator
în comună, venerat şi în egală măsură

temut, avea un asemenea ceas: acesta îi
măsura tactul zilelor, cu el drept mesager,
arunca, în rare momente de furie oarbă,
după găinile care nu-l ascultau.

Cum ţineam acum ceasul în mâna stângă,
a-nceput să ticăie; capacul din spate i s-a deschis
uşor, mica balama care trebuia să-l ţină,
era stricată: arcul tensionat dedesubt care, după

decenii de nemişcare, zvâcneşte într-un sens
şi-n altul, dizolvă timpul dintre noi
şi mă sileşte să recunosc că nimic
în afara acestui puls nu ne mai desparte.

(în perioada 1 martie 2019 - 1 iunie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)