Am petrecut o vacanță de o săptămână în Puglia și, fără a avea pretenția de a fi văzut tot ce se poate vedea, am atins câteva puncte de atracție ale acestei regiuni, despre care vom vorbi pe parcursul a câteva episoade în care vei afla ce să vezi și ce să faci în Puglia. Vom sugera și câteva trasee și vom încerca să oferim informații cât mai complete despre locurile vizitate, cu precizarea că e musai să închiriezi o mașină pentru a te deplasa cu ușurință. Șoselele sunt foarte bune, există și autostrăzi (sau, mai degrabă "nazionale", cum le numesc italienii - deci nu le vei plăti) iar șofatul în Puglia nu e deloc dificil - deși am fost în iulie, nu am simțit zona ca fiind aglomerată decât, sigur, în preajma orașelor mai mari, precum Bari sau Lecce.
Cea mai bună modalitate de a ajunge în Puglia este să zbori până la Bari, cu o companie low-cost (Wizz Air sau Blue Air) și, în aeroport, să închiriezi o mașină de la una dintre companiile de rent-a-car. Noi am stabilit cartierul general în Ostuni (care se află la circa 80 km sud de Bari), mai precis în zona litorală a acestui oraș, în Villanova (8 km distanță), o stațiune liniștită la Marea Adriatică, fără lucruri sclipitoare, cu câteva restaurante aflate în micuțul port (unul dintre ele, La Vela, are specific pescăresc și merită încercat) și cu un castel, ridicat de către ducesa de Bona Sforza, în secolul 16, care are un turn în mijloc, ce servea pe vremuri drept far. De altfel, Villanova e un orășel tipic de pescari, fondat în 1277 de către Charles I de Anjou, a cărei denumire inițială a fost Petrolla. Nu am avut prea mult timp de petrecut în Villanova (dorința de a colinda a fost mai mare) dar pentru cei care vor și plajă, noi am stat la un hotel decent, cu prețuri bune.
Ostuni, "orașul alb"
Ostuni este însă atracția principală a zonei. "Orașul alb", ridicat pe un deal, o cavalcadă de clădiri de culoare albă care formează un întreg medieval încântător. Originile orașului sunt foarte vechi, se pare că el a fost întemeiat de către triburile messapii, apoi distrus de Hannibal în timpul Războaielor Punice și reconstruit de greci sub numele actual, care derivă din Astu Neon - "orașul nou". Istoria orașului s-a scris apoi sub semnul normanzilor, care au și construit localitatea medievală pe dealul înalt de peste 200 m, dotând-o cu un castel (din care astăzi n-a rămas mare lucru) și ziduri groase de apărare, cu patru porți.
Dacă mergi în Ostuni cu mașina, o vei lăsa într-una din parcările aflate în apropierea orașului vechi sau - dacă ești norocos și găsești loc - pe una din străduțele care duc către acesta (atenție, plătește parcarea la parcometrele aflate pe stradă, pentru a nu fi amendat!). Poți intra direct în centru sau poți să ocolești un pic, plimbându-te de-a lungul zidurilor de fortificație, admirând priveliștea asupra văii Itria. Ca fapt interesant, am citit că Ostuni e al cincilea oraș din Italia în privința numărului de rezidenți britanici și că începând cu 2010 din ce în ce mai mulți străini se stabilesc în această zonă.
Nu sunt foarte multe locuri de vizitat în Ostuni, dar orașul are câteva elemente arhitectonice (și istorice) de prim rang. În primul rând, Catedrala, construită între 1435 și 1495, în stil gotic târziu, cu o fațadă foarte frumoasă, "îmbujorată" de o fereastră circulară. Vei da peste Catedrală plimbându-te pe principala străduță pietonală din Orașul Vechi, în care vei zăbovi prin diversele magazinașe de suveniruri sau poate vei decide să te oprești la unul dintre restaurantele dichisite în care să servești o porție de bruschete sau una de orecchiette - pastele tradiționale ale Pugliei (în formă de urechiușe), gătite cu pricepere, în fel și chip.
Față în față cu Catedrala se află Palazzo Vescovile și Palazzo del Seminario, legate printr-o elegantă logie în formă de arc, construită în anul 1750. În interiorul palatului Vescovile se află și rămășițele castelului construit în 1148 și distrus în 1559. Întorcându-te în centrul Orașului Vechi vei descoperi imediat Columna Sant'Oronzo, care a fost ridicată în 1771, în urma unei idei emanate de artistul local Giuseppe Greco. Columna, înaltă de 20 de metri, are o formă piramidală iar în vârf are statuia Sfântului Oronzo, cel pe care locuitorii din Ostuni secolului 18 îl venerau fiindcă a protejat orașul de epidemii și alte pericole. În apropiere vei admira și Palazzo Municipale, palatul municipal construit în anul 1304 care la început a fost o mânăstire a călugărilor franciscani și care, în 1739, a avut parte de a reorganizare arhitectonică, pentru ca, după 1864 (mai exact în 1887), să fie transformat în primărie și să "primească" o fațadă în stil neoclasic.
Pierde-te pe străzile din Ostuni printre casele albe și caută detaliile savuroase ale orașului de pe deal. Pentru a mânca, cel mai bun restaurant pe TripAdvisor era, la momentul la care am fost noi, era La Gilda. Însă unul dintre cele mai populare am remarcat a fi La Taverna della Gelosia, romantic și dichisit dar și Trattoria Sapere E Sapori, acolo unde am intrat în două rânduri și totul a fost perfect, de la servire la mâncare.
Plajele din Ostuni
Nu putem încheia acest capitol fără a vorbi câte ceva despre plajele din zona Ostuni. Care nu sunt foarte spectaculoase, sau cel puțin nu le-am descoperit noi pe acelea (acest obiectiv nefiind primordial). Aici țărmul este format în bună măsură dintr-o serie de grote mici, în apa cărora scăldatul e o plăcere. Dar plajele în sine sunt mai degrabă mici iar cele ceva mai generoase sunt aglomerate. Marina di Ostuni, așa cum se numește porțiunea litorală din zonă cuprinde câteva plaje pe care le poți explora în caz că ești un mare iubitor de stat pe nisip (fii precaut și cumpără-ți o umbrelă, ca să nu plătești închiriatul uneia). Noi am fost la Rosa Marina (care are o sumedenie de dotări, inclusiv un mic restaurant unde poți mânca la prânz), unde parcarea mașinii te va costa 4,5 euro, însă poți încerca și Lido Morelli, Quarto di Monte, Torre Pozzella sau Torre Guaceto (aceasta fiind ceva mai departe, la 20 km de Ostuni).
