Oameni de pîslă (XIX)

Rezumatul capitolelor precedente: Agentul Cornel Bălosu îl urmăreşte pe Drăgan Dragoviştean, suspectat de contrabandă cu cărţi. Şeful lui, Răduleasa, îi cere rezultate care să permită reţinerea acestuia. În ciuda faptului că are pretenţii de poet, Bălosu e cam agramat. O fotografie din tinereţe a lui Dragoviştean îl face pe Bălosu să îl recunoască: un chitarist care îi jignise cu ani în urmă spunînd că poeziile sale sunt pline de emoţii desuete. Bălosu dă un anunţ matrimonial, la care răspunde Analena, zisă Bionsela Ponce de Leon, dansatoare. Răduleasa îi explică lui Bălosu că poliţiştii sunt oameni de pîslă, pentru că se ocupă de protejarea indivizilor de fricţiunile dintre autorităţi şi diversele grupuri de interese. Bălosu are un vis romantic cu Bionsela. Cînd Bălosu află adresa lui Dragoviştean, o găseşte în casă pe Bionsela. Bălosu îi povesteşte că a visat-o, ea spune că dacă visul nu a fost decent nu îl mai primeşte în vizită. Bionsela merge la Hanul cu Tei pentru a-l avertiza pe Drăgan de vizita poliţistului. Răduleasa află că Bionsela e dansatoare la Camino Club şi decide să meargă cu Bălosu să o vadă. Acolo se întâlneşte cu Poteraş, un agent sub acoperire. Dragoviştean îi spune Bionselei că gruparea sa şi a părintelui Cărămidaru încearcă să boicoteze alegerile. La sfatul unei ghicitoare, Bălosu stropeşte cu sînge de cocoş gardul casei Bionselei, sperând ca vraja să i-o facă iubită. Se strecoară în casă în lipsa acesteia şi găseşte jurnalul lui Drăgan. Dragoviştean se întîlneşte cu senatorul liberal-democrat Boitar care vrea să îi ofere bani pentru o alianţă electorală. Bălosu citeşte jurnalul. Bionsela îl invită să o viziteze la repetiţii. Poteraş se întâlneşte cu Boitar şi pleacă împreună spre Glina, unde sunt martori ai unei explozii a gazelor acumulate în gunoaie. Boitar încearcă să cumpere serviciile de specialist în manipulare ale lui Poteraş. Tot la Glina ajung şi Bălosu cu Răduleasa.


În timp ce aluneca ca pe un tobogan prin nămolul puturos, Bălosu nu se putut abţine să nu gîndească:
"Dacă crăp aici în mizerie n-am să aflu niciodată cum se termină jurnalul lui Dragoviştean!"

Ateriză pe spate într-o încăpere circulară, cu pereţii şi tavanul din oţel ruginit. Se ridică în picioare încercînd să desluşească ceva în bezna puturoasă şi scoase din buzunar o brichetă, întotdeauna avea una asupra lui în cazul în care şeful lui i-ar fi cerut foc. O aprinse şi se apropie bîjbîind de pereţi, dar în afară de nişte găuri strîmte de aerisire, nu zări nimic. Începu să se frămînte cum va ieşi la lumină şi în clipa următoare o minge de aer încins făcu să bubuie pereţii oalei uriaşe în care se afla. Suflul exploziei îl azvîrli îndărăt pe toboganul din beton slinos de unde se rostogoli într-o baltă de dejecţii negre, ulei mineral sau ceva asemănător. Acolo îl găsi comisarul şef, ameţit, cu trupul zdrelit şi obrazul plin de funingine.
- Hai, hopa-sus, Cornele, spuse acesta încercînd să-l ridice, nu e vreme de stat, infractorii au tulit-o, trebuie să le luăm urma cumva!

Cînd ajunseră în Berceni se lăsase noaptea, noroc cu şoferul unui microbuz încărcat cu lăzi de castraveţi care oprise şi îi luase din drum.
- Vrei să te duc la urgenţă, spitalul Bagdasar e-n zonă, poate ai ceva rupt în tine? îl întrebă Răduleasa.
- Nu, domn şef, spuse Bălosu strîngînd din dinţi, cu antebraţul drept atîrnîndu-i moale pe lîngă trup, mai rezist io cumva! În minte i se derulau imagini spectaculoase, din filmele de acţiune, unde eroina e salvată în ultima clipă dintr-o maşină cuprinsă de flăcări de către un erou invincibil şi indestructibil.
- Mi s-a părut că-l văd în jeep pe javra de Poteraş, bănuiam eu că face jocul ambelor părţi! zise comisarul şef cînd ajunseră în piaţa Obor.

Coborîră obosiţi de toată alergătura, două arătări ciudate, duhnind a nămol şi gunoi fumegînd, una înaltă şi burtoasă, cealaltă mai scundă şchiopătînd şi tîrîndu-şi picioarele.
- Mai aveţi nevoie de mine, domn şef, m-aş duce acasă să fac un duş!
- Du-te, îmi prezinţi mîine raportul scris!

Dinspre sud, vîntul călduţ al serii aducea un fum înecăcios, greu şi greţos de gunoaie arse care îi făcu pe trecători să-şi astupe gura şi nările.
"Exact ca în indiana gions, îşi spuse Bălosu, ca-n transă, încă zăpăcit de încercările prin care trecuse, mai lipsesc numa gagica şi comoara!" Strîngea la piept jurnalul lui Dragoviştean cu coperţile pline de noroi uscat şi-şi aminti că fata îl invitase în seara aceea să asiste la un spectacol la care participa ca primă dansatoare. Opri un taxi, dar şoferul refuză examinîndu-i scîrbit aspectul, chiar atunci cînd îi arătă insigna de poliţai. Formă atunci numărul unui echipaj de la circulaţie şi, după ce suportă întrebările ironice ale unui băieţaş îmbrăcat într-o cămaşă bleu, cu mînecile suflecate, ajunse pe Batiştei, cu puţin înainte de miezul nopţii. Intră în holul clădirii de la nr. 33, o încăpere luminoasă cu ferestre enorme şi multe oglinzi, îi arătă pentru a doua oară în seara aceea insigna unei cucoane grase în rochie de catifea lungă, cafenie încheiată cu bumbi pînă la poale şi pătrunse într-o sală ciudată, circulară, cu cinci rînduri de scaune de lemn, cocoţate ca în tribunele stadioanelor de fotbal. Clipi buimac, în jur era beznă doar mijlocul scenei era scăldat într-o lumină roşie şi se împiedică de un tip mărunţel, tuns zero cu ochelari cu ramă de plastic negru.
"O caut pe Bionsela, adică pe domnişoara Analena Ponce de Leon, şopti el.
"Ssst, făcu cheliosul, iritat de stîngăcia lui, vine scena finală, n-am timp să dau informaţii!"

Bălosu se propti sfîrşit de una din tribune şi tresări cînd un gong ascuns scoase un dangăt funebru iar din nişte boxe ascunse în decor începu să zdrăngăne o melopee aspră, cu accente orientale de saz, lăută şi tamburine. În cercul de lumină păşi, înveşmîntată în voaluri sîngerii, desculţă, cu părul împletit în numeroase cosiţe, Analena. Îşi unduia şoldurile, cu braţele ridicate, abdomenul gol îi tremura de lascivitate, fugea cu paşi elastici, se rotea şi se rostogolea pe podele, apoi sărea ca un arc în sus, reluînd sarabanda de mişcări suple.
"E dată naibii, îşi spuse Bălosu, belidensu e nimica pe lîngă asta" iar cînd ea rămase frîntă, cu capul între genunchi, iar deasupra scenei apăru clătinîndu-se prinsă în sfori invizibile o tavă enormă din sticlă pe care trona un cap uriaş, bărbos, cu orbitele holbate şi grumazul sîngerînd adăugă "a dracului arătarea, strică tot efectul!"

Cînd fata ieşi din cabină, agitată, cu obrazul învăpăiat de efort, cu pupilele scînteind misterios şi-l văzu începu să rîdă:
- Ce-ai păţit, era să nu te recunosc?
- Am avut... adică am fost într-o misiune! se bîlbîi el, frecîndu-şi braţele pline de noroi uscat.
- Unde, la băile Techirghiol?

Nu-l supără ironia şi îi învălui corpul tînăr, aţîţător întrezărit prin văluri, într-o privire pe jumătate lacomă pe jumătate naivă:
- Mi-a plăcut cum ai dansat, n-am mai văzut aşa ceva!
- E o reinterpretare după baletul montat de Djaghilev, am preluat ceva din prima montare a lui Boris Romanov, dar pe altă proiecţie melodică!

Bălosu ciuli urechile, pe toată perioada şcolii de gradaţi de la Băneasa li se inoculase o teamă teribilă de ruşi.
- Eu nu mă pricep, dar cred că eşti talentată!

O conduse spre ieşire unde o aştepta un bărbat încă tînăr, cu bărbuţă roşcovană îmbrăcat într-o ţoală preoţească, la volanul unei broscuţe Volkswagen.

Se încruntă şi întrebă încet, de-abia deschizînd gura:
- Mîine putem să ne vedem, am program scurt?

Fata se întoarse surprinsă sau mimînd surprinderea:
- Nu cred... de altfel nu cred că e bine să ne mai vedem în continuare, din cauza meseriei tale! Vezi, tu, eu am fost educată altfel, eu dispreţuiesc autoritatea şi uneltele ei brutale, funcţionarii, poliţaii, birocraţii de la fisc!

Se urcă în micul autoturism care demară pufăind din toată puterea motorului său lui vetust, iar Bălosu rămase în mijlocul trotuarului, înghiţîndu-şi vorbele pe care i le-ar fi putut arunca din preaplinul sufletului său chinuit:
"De ce spui asta, sub ţoala mea de poliţai bate tot o inimă de om!"

Îşi petrecu restul zilei într-o succesiune de acţiuni anodine. Merse acasă se spălă din cap pînă-n picioare, apoi îşi pregăti cina, macaroane reci cu telemea şi roşii. Zăcu într-o pijama veche, cu dungi, vreo două-trei ore în faţa televizorului dar, nici măcar transmisiunea unei meci din cupele europene nu-i captă atenţia. Tocmai cînd se îndrepta spre dormitor auzi soneria. Deschise şi se trezi în dreptul uşii cu nea Firică, vecinul său de palier, un pensionar pipernicit şi cocîrjat, cu partea dreaptă a feţei strîmbată de o pareză.
- Vecine, zise el, vino şi dumneata la şedinţă, ce mai aştepţi?
- Ce şedinţă, la ora asta? mormăi indispus.
- Avem alegeri pentru postul de preşedinte al asociaţiei de locatari... nu ştiai, am pus alaltăieri şi-un anunţ pe uşa de la intrare!?

Contactele lui Bălosu cu colocatarii erau sporadice, mărginindu-se la cîte un salut grăbit sau o scurtă conversaţie pe scări, aşa că refuză net:
- Dom'le, nu mă interesează, eu am o slujbă care nu-mi permite să particip la treburile obşteşti curente!
- Treaba ta, bombăni vag ameninţător bătrînelul, dar dacă nu participi la vot şi ajungem la balotaj sunt şanse mari să iasă partida Săftoaiei de la parter!

Atunci tresări, amintindu-şi cîte belele păţise cu cea poreclită, pe drept cuvînt "agenta 007". Pe lîngă faptul că Săftoaia îşi petrecea neclintită în balconul ei, cu un binoclu în mînă, ca o sentinelă într-un post de observaţie toată ziua şi cea mai mare parte din noapte, urmărind tot ce se petrecea în cvartal, avea obiceiul să desfacă corespondenţa altora şi să subtilizeze revistele şi facturile din cutiile poştale. Pe el îl agasa, mai ales faptul că baba înaintase nenumărate petiţii şi denunţuri prin care-l pîra superiorilor că este corupt şi face parte dintr-o reţea de proxeneţi.

Îşi trase un trening peste pijama şi coborî la parter unde se înfruntau, vociferînd fără oprire cele două tabere. Rămase, vrînd-nevrînd, pînă se numărară toate voturile şi încă o oră încheiată după validare, interval de timp în care nea Firică citi procesul verbal de încheiere a şedinţei. Îl amărî faptul că pe lîngă necazurile profesionale aripa de dreapta a locatarilor cîştigase alegerile şi stabilise o sumedenie de modificări ale regulamentului asociaţiei cum ar fi instaurarea unui program de linişte între orele 8.00-18.00 şi încuierea uşii de acces în bloc înainte de orele 22.00.

Se întoarse acasă dar somnul nu se mai lipi de el. Bău două căni mari cu ceai de tei, dar, în ciuda acestui soporific natural, rămase treaz jumătate din noapte, urmărit de imaginea vie a trupului dezgolit a Bionselei unduindu-se provocator dinaintea ochilor.