Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Înaltă ordine de idei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Micile adevăruri politice nespuse de Camil Petrescu în alea două nopţi ale lui


Alberto Păduraru

08.07.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pentru mine ai strălucit enorm în seara aia

Şi în lumina difuză a pleoapelor de ceaţă

Părea că în sfârşit începem să ne asortăm

Eram ameţit, erai frumoasă...

Şi învăţam să mă bucur sincer

te-a însoţit prietenul tău acolo

Pentru că aveam în sfârşit şansa

Să pocnesc pe cineva

Ca în filmele alea idioate

Despre dragostea adevărată

A urmat o sclipire stranie

Şi doisprezece paşi beţi către tine

Când l-am văzut plecând

Legănându-se după băutura

Aceea rusească

Am râs

Ştiam acum că ai ochi albaştri

Simţeam că ai accent cu mult înainte

Să se nască între noi cuvintele

Neinspirat

M-am lăudat în faţa ta

Că sunt poet

Şi că sufletul meu e întins

Pe două continente

Ai râs

Şi mi-ai zis că la cum mă legăn

M-aş putea întinde chiar acum

Într-un pat dintr-o cameră

De deasupra

Dacă nu chiar

Pe întreaga Europă

Şi că din vina

Beţiei mele nenorocite

S-ar putea clătina întreaga lume

Nu mi-am dat seama atunci

După ce am mai vorbit puţin

Despre literatură

Şi alte lucruri care te interesau la mine

M-am oferit să te conduc acasă

Eram ameţit, erai frumoasă...

Ţi-am spus că mă supără

Că nu am vorbit până acum decât despre

Partea mea europeană

Imprudentă

M-ai chemat înăuntru

Fiindcă voiai nespus să mă cunoşti

M-am comportat de parcă

Ştiam totul despre tine

De parcă erai a mea

Dar nu ştiam nici cum te cheamă

În fond

Când m-am aplecat să te sărut

Mi-ai zis că prietenul tău

Stă cu un etaj mai sus

Şi că îl iubeşti

Plus că se şi aude dacă...

Nu te-am ascultat

Şi mi-am descheiat încet

Munţii Ural

Şi pantalonii mei

Au ajuns în vine

Pe-atunci nu mi-am dat seama

Că te sperie atât de tare

Siberia

Şi am continuat să mă comport

Ca un tâmpit cu acte

Care-ţi fură paşaportul

Odată cu bucuria de a trăi

Nu, nu erai a mea

Şi cred că te-a auzit

Şi prietenul tău ţipând

Pentru că schimbase

De pe canalul patru

Şi dăduse mai tare

Să nu ne mai audă

Te iubea cu adevărat

S-a enervat abia când

După luni de zile

Am cumpărat o garsonieră

În blocul tău

De la o tipă Ucraina

Ca să fim mai aproape

Unul de altul

Nu mă iubeai nici atunci

Dar începeai să te predai încet

Şi deveneai previzibil

A mea
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer