Nu din nou

fiecare cuvânt de-al ei mă sărută

înainte ca privirea ei să mă lovească
înainte ca eu să ştiu că asta îmi doresc
cu adevărat

uneori pur şi simplu nu ne zicem
nimic unul altuia şi cu fiecare tăcere
de fiecare dată când respiră sonor
pentru o secundă aerul e dulce
alteori pentru o eternitate

uneori îmi dă un contur o formă
şi un sens şi atunci mă trezesc buimac
e exact ca şi cum tocmai aş fi visat
ultimul prim apus al nostru
e cam devreme să zic că e al nostru
şi totuşi e cam târziu să întârzii oriunde

îmi agăţ de ea toată lumea şi sper să fie
o palmă de lume un pumn de lume
sau mâna mea de lume în mâna ei

mă sperii de lumină fiindcă ea e de vină
şi poate că aş vrea în cel mai egoist sens
posibil să o ţin în braţe uneori
pentru o secundă alteori
pentru o eternitate
pentru că e cald
şi e acasă

aerul e dulce şi ea şi în ochi e atât
de noapte încât lumea mea chiar
se întâmplă acum şi oricând o am
prin preajmă
e prea devreme să spun că o am şi e
prea târziu să simt că o iubesc
aşa că obişnuiesc să întârzii

e greu să respiri se învârte totul
şi inima e grea şi se învârte
cu totul
am praf
de stele măturate în cap
şi-un suflet al meu al ei
ce nu-mi mai aparţine
de când sunt fericit
de când mi-e bine

(*)