Einschenk. Umple Transilvania de sunet, neîntrerupt, de 120 de ani (II)

 
În arhive, găsim că, încă din 1429, se face referire la o orgă din Feldioara. Apoi toată Transilvania începe să fie împânzită de orgi în biserici, în total peste o mie cinci sute. Astăzi mai funcţionează cam 500. Unele au fost furate de rromi din bisericile părăsite după plecarea saşilor, pentru cositorul din tuburi, altele s-au ruinat odată cu bisericile. Cea mai veche orgă din Transilvania, cea care a fost la Rupea, nu mai scosese un sunet de 40 de ani când a fost adusă la Braşov. "Credeau că e o ruină, era aproape mută, dar dincolo de răguşeală se afla un bulgăre de aur", ne spune Steffen, tânărul organist.
 
După război nu se mai construiesc orgi noi în biserici. Începînd cu anii 1994-95, unele dintre ele au fost salvate şi amplasate în alte biserici, după o restaurare completă.
 
În anul 1994, constructorul de orgi Ferdinand Stemmer din Elveţia vizitează Braşovul, fiind trimis de către parohia sa să repare orga din satul Chendu. Fiind impresionat de marea orgă Buchholz, decide să se întoarcă un an mai târziu la Braşov. A urmat renovarea orgii Hesse din corul Bisericii Negre în anul 1997 şi apoi restaurarea marii orgi Buchholz, între anii 1998-2001. Înfiinţează împreună cu Barbara Dutli atelierul şi şcoala pentru construcţii de orgă din Hărman.
 
Începând cu anul 2004 a lucrat la orgile din Feldioara, Hărman, Râşnov, Hălchiu, Viscri, Buneşti, Ghimbav, Angheluş, Sebeş, Biertan. În anul 2007, atelierul a construit pentru Sala "George Enescu" a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti o orgă nouă cu două manuale şi 24 de registre - cel mai mare instrument mecanic construit în România după 1944.
   
V-am spus că i se spunea Strada Neagră din cauza tăbăcarilor care spălau pieile în pârăiaş până îl înnegreau. "Multe case încă mai au pod dublu, aşa cum le trebuia pielarilor ca să agaţe pieile la uscat", ne povesteşte doamna Ingrid Rodolf într-o seară moale de sfârşit de iarnă, în timp ce străbatem strada până la Einschenk şi înapoi. Are 85 de ani şi e foarte vioaie, ştie tot, n-a uitat nimic: cum să poţi uita ceva de pe strada ta? Aici, în casa de la numărul 24 s-a născut, aici va sta până la sfârşit.
 
"Puţinor oameni de pe Pământ li se întâmplă să moară în casa în care s-au născut. Iar casa în care s-a născut Ingrid, soţia mea, a fost construită în 1663. Vă daţi seama, toată istoria noastră este pe strada asta", spune Gerhand Rodolf, expert în comunicaţii, acum pensionar. Scrie articole la reviste de specialitate şi "se mai ocupă şi cu limba română", intervine la radio în emisiuni în care se discută lecţii de gramatică română şi aduce contribuţia lui. Ingrid îl ia de braţ şi începem plimbarea în care ne spune poveştile caselor, ale oamenilor, ale străzii lor de altădată. "Acolo era brutărie, dincolo un atelier de pălării, evreii erau comercianţi de lemne, de la ei procuram lemne de foc, foarte importante atunci. Unde e geamul acela mic era o tutungerie, dincolo o tipografie, apoi restaurant, măcelărie, Zemmer de la casa cu dragoni avea vinărie, era o stradă a comercianţilor şi meşteşugarilor."
 
Ajungem în faţa casei bătrânului Einschenk, unde funcţionează atelierul. "Vedeţi că porţile sunt duble, dincolo de rolele acelea era sticlă pe vremuri şi în spaţiul acela ca o vitrină expuneau tot felul de instrumente. Veneam şi ne uitam ceasuri întregi la muzicuţele, acordeoanele, fluierele şi saxofoanele de acolo. În familiile saşilor de altădată muzica era la mare preţ. Aproape că nu exista casă fără pian, ori Einschenk aşa a putut să se ţină, mergea şi acorda piane, pe lângă lucrul la orgi. Noi mergem în fiecare duminică la Blumenau la slujbă şi-i ascultăm orga. Avem acasă un dulăpior făcut de el în atelierul de aici, căci dacă nu avea comenzi, mai făcea şi câte un mobilier ca să aibă din ce ţine copiii." Gerhard şi Ingrid au trecut de cincizeci de ani de căsnicie. Au avut patru copii. Gerhard îi aranjează gulerul lui Ingrid să stea frumos la poză. Aparatul îi prinde în palma lui ca pe doi fluturi rari.
   
"Cum să plecăm şi să lăsăm casa? Vedeţi, după '52, când am fost daţi afară din casele noaste, noi am căutat să ne refacem o locuinţă. Stăteam la rude la Prejmer şi tata a zis, hai să ne facem casă la Braşov. Am luat terenul, am luat credite şi am construit casa. Mare parte din ea e făcută de mâinile noaste. Cum să părăsesc ceva la care am lucrat atâta? La fel şi cu atelierul. Aici am rostul meu, aici am un renume. Aici e nevoie de mine, sunt chemat să acordez pianele la Filarmonică, la Operă, la liceu, înainte de fiecare concert pe mine mă cheamă. Dacă aş fi plecat, m-aş fi simţit ca un om care-i părăseşte pe cei care se bazează pe el", răspunde Arnulf în timp ce repară un acordeon. "Am aşteptat" adaugă el. Şi nu ştii exact ce a aşteptat.
 
Iar ceilalţi? Ingrid, Gerhard şi doamna Wilhelm, ultimii saşi de pe fosta stradă Neagră, n-au plecat nici ei pentru că : "Nu era să-l lăsăm pe Einschenk singur!" Râd, iar râsul lor amar se strecoară printre ziduri, peste hornuri până în strada Castelului, unde altădată erau copii şi se jucau de mama focului. "Ţii minte, Gerhard?"
   
1896, 29 iulie
Înfiinţarea firmei "Karl Einschenk" pe strada Lungă nr. 120. Domeniul de activitate cuprindea construcţii noi şi renovări de orgi, construcţii şi vânzări de instrumente muzicale (piane, armonii, ş.a.);
 
1897
Mutarea firmei pe strada Nicolae Bălcescu nr. 50;
 
1906
Cumpărarea casei din str. N.Bălcescu 50;
 
1943, 7 septembrie
Începe importul direct de instrumente muzicale de la firme renumite (Hohner, Förster ş.a.)
 
1950, 23. februarie
Firma "Karl Einschenk" a fost radiată din registru firmelor mici. Otto şi Helmut Einschenk continuă să repare şi să acordeze instrumente muzicale cu autorizaţie de mic meseriaş;
 
1961, 1. februarie
Atelierul a fost preluat de cooperativa meşteşugărească "Tehnica" ca secţie nr. 42, şeful secţiei fiind Arnulf Einschenk
 
1993, 31 iulie
Arnulf Einschenk iese din Cooperativă şi continuă activitatea ca persoană fizică cu autorizaţia nr. 5549/26.07.1991
Orgelneubauten von Karl Einschenk
   
1. Enyed (Straßburg am Mieresch) / Aiud, 1897
2. Tekendorf / Teaca / Teke, 1899
3. Zselyk / Jeica, 1900
4. Bootsch / Batoş / Bátos, 1902
5. Michelsdorf / Boarta, 1903
6. Bell / Buia, 1903
7. Gergeschdorf / Ungurei, 1906
8. Kökös / Chichiş ung. ref., 1907
9. Gierelsau / Bradu / Fenyöfalva, 1907
10. Felsendorf / Floreşti / Földszin, 1908
11. Wolkendorf bei Schäßburg / Vulcan, 1908
12. Rety / Reci, 1908
13. Luduş / Marosludas, 1909
14. Burghalle / Orheiul Bistriţei / Òvárhely, 1909
15. Neustadt bei Kronstadt / Cristian / Keresztényfalva, 1909
16. Großprobstdorf / Târnava / Nagyekemezö, 1909
17. Schäßburg / Sighişoara - gimnaziu, 1910
18. Dunesdorf / Daneş / Dános, 1910
19. Kleinschelken / Şeica Mică / Kisselyk, 1911
20. Neppendorf / Turnişor / Kistorony, 1911
21. Taterloch / Tătărlaua / Felsötatárlaka, 1912
22. Karlsburg / Alba Iulia / Gyula Fehérvar, 1912
23. Draas / Drăuşeni / Homoróddaróc, 1912
24. Scharosch bei Fogarasch / Şoarş / Sáros, 1912
25. Meeburg / Beia / Homoródbene, 1912
26. Maniersch / Măgheruş /  Küküllömagyaros, 1913
27. Lisznyo / Lisnău lângă Ozun, 1913
28. Neudorf bei Hermannstadt / Nou /  Szászújfalu, 1913
29. Kronstadt / Braşov - Lic. J. Honterus, 1915
30. Maksa / Moacşa, 1915
31. Bogeschdorf / Băgaciu / Szászbógács, 1921
32. Kökös / Chichiş ung. unit., 1922
33. Sächsisch Regen / Reghin / Szászrégen, 1924
34. Vargyas / Vărghiş, 1925
35. Feldoboy / Dobolii de Sus ung. unit., 1926
36. Kanyad / Ulieş ung. unit., 1926
37. Székelydálya / Daia ung. ref., 1927
38. Erdö Szengyörgy / Sângeorgiu de Pădure, 1927
39. Recsenyed / Rareş, 1928


Citiţi o cronică a acestei cărţi.