Poemul vulturului

În rugăciune îţi deschizi întreaga fiinţă
Spre cer, pământ, soare şi lună
Spre vocea, una, deplină, care eşti tu.
Şi ştii că există lucruri
Pe care nu le vezi, nu le auzi
Nu le poţi şti decât în clipe
Mereu crescătoare şi în limbi
Care nu sunt totdeauna sunet ci alte
Cercuri ale mişcării.
Ca vulturele duminica dimineaţa deasupra
Lacului Sărat. Se rotea în cer albastru
În vânt, ne curăţa inimile
Cu aripile lui sfinte.
Noi te vedem, ne vedem pe noi înşine şi ştim
Că trebuie s-avem cea mai mare grijă
Şi bunătate faţă de tot ce există.
Să inspirăm ştiind că suntem alcătuiţi din
Toate acestea, să respirăm ştiind
Că suntem cu adevărat binecuvântaţi
Că ne-am născut şi curând vom muri în
Adevăratul cerc al mişcării
Ca vulturul ce rotunjeşte dimineaţa
Înlăuntrul nostru.
Ne rugăm să fim săvârşiţi
În frumuseţe.
Frumuseţe.

(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)