e o baltă mâloasă
în care înoată lumina
şi pe malul căreia
pierzi vremea
pescuind fericiri
e o baltă fără pretenţii
care rămâne acolo
chiar dacă nu plouă
care nu se umple
cu mai ştiu eu ce rouă
care e atât de des ocolită
de paşii tăi
lumea mea
e o baltă tăcută
nu găseşti unde
când bate vântul
o găseşti unde
vrei nu vrei
te sperii de ea
n-are apă multă
mi-e că spui te iubesc
şi ai gura uscată
despre asta e
balta toată
lumea mea
e o baltă ridată
o fericire ridată
se descalţă prea rar
ca să sară în ea
şi nu are nici sirene
nici plante acvatice perene
şi nici nu s-a înecat cineva
vreodată pe aici
mai e şi cursul
de înot pentru furnici
de două ori pe zi
balta mea
nu e ca balta
de vis a vis
nu are cum
să fie de vis
şi nici nu e amenajată
dar are mult potenţial
pentru oricine
orice înoată
şi are curajul
să se desprindă
de mal
balta nu e atee
dar nici nu e aşa
credincioasă
e cumva pe ştiinţă
pe teoria evoluţionistă
din lacrimă
ceea ce o face frumoasă
şi mă gândeam la
lumea mea înainte să fii
poate s-ar fi întins
pe un mic deşert
sau pe mini-câmpii
nu e cert
şi nu ştii
lumea mea
e o lacrimă care
s-a desprins de mine
din cauze necunoscute
şi a crescut
cât balta aia
în care ai călcat
din greşeală
şi ai rămas cu puţin
pe ciorapi
ai luat-o în chip de
mâl pur şi simplu
fiindcă lumina
scufundată
şi-a amintit un chip
de fată
când te-ai uitat
balta s-a ridat
fericirea şi ea
malul s-a rupt
între două bucăţi
de soartă
