Fire de telegraf / Gândul Vulpe

Fire de telegraf

Ia nişte fire de telegraf, un câmp mocirlos
Şi pune-le împreună. În auzul tău asta prinde viaţă.

Oraşele între ele şoptesc peste pajişti.
Dar firele nu se adăpostesc la vreme rea.

Cât de ciudată, cât de gingaşă e alcătuirea
Ridică receptorul şi porneşte.

Cântări nepământene
Prinde urechea şi se veştejeşte!

În sala de bal rotitoare a spaţiului
Aplecată peste mlaştină, faţa luminoasă

Toarce din firele de telegraf sunete
Care golesc oase umane.

Gândul Vulpe

Îmi închipui pădurea miezului de noapte:
Mai este viu ceva
Pe lângă singurătatea ceasului
Şi pagina albă pe care-mi mişc degetele.

Pe fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva care e mai aproape
Deşi cufundat în beznă
Pătrunde singurătatea:

Delicat şi rece ca zăpada neagră
Un bot de vulpe atinge frunză, ram;
Doi ochi în mişcare, acum
Şi iar, acum din nou, acum

Lasă urme clare în zăpadă
Printre pomi unde înceată obosită
Umbra lâncezeşte la un ciot şi-n scobitura
Unei făpturi care-ndrăzneşte să treacă

Luminişul, un ochi,
Verdele se dilată şi adânceşte,
Strălucitor, concentrat
Urmându-şi calea

Până ce brusc cu miros de vulpe cald ascuţit
Pătrunde în scorbura întunecată a capului.
Nicio stea la fereastră, ceasul merge,
Pagina e tipărită.

(în perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)