Cele şapte duhuri necurate ale Mariei Magdalena
Gonite din ea prin rugăciunea Învăţătorului
Bat aerul în zbor de lilieci,
Pe când fata, cu un picior sub ea
Şi celălalt îndoit de la genunchi, îşi fixează
Bareta sandalei, degetele de la picior, parcă
Atunci a descoperit asemenea ciudăţenie.
Părul castaniu îi curge inele
Pe spatele puternic, bărbătesc aproape,
Îi acoperă umărul, peste rochia albastru închis.
Dedesupt goliciunea fosforescentă.
Faţa e greoaie, gâtul adăposteşte
Voce gravă, rugoasă, răguşită parcă.
Dar ea tace. Veşnic între
Elementul cărnii şi elementul speranţei
A rămas nemişcată. În colţul pânzei
Numele pictorului care a dorit-o.
(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate