17.01.2020
Uneori vedem Luceafărul după-amiaza. Noaptea apoi, stele
miliardele de kilometri spaţiul dintre ele, lumina călătorind ani

spre a muri în adâncul unui ochi.

Există expresie pentru asta - un cuvânt care să dilate ziua
fără a stinge minunea?

Am fost prea neglijent cu vocabularul pe care-l aveam.

Nu mai ştiu să spun casă
în limba mea dintâi, ori singur, ori lumină.

Mi-aduc aminte doar
delam barat tang shodeh, mi-e dor de tine

ori shab bekheir, noapte bună.

Cum îţi merge la şcoală, Kaveh-joon?
Delam barat tang shodeh.

Tot mai bei, tot mai bei?
Shab bekheir.

Demult orice pas am făcut
a fost între o limbă şi alta.

Pentru a face ordine în lume:
eu am nevoie, tu ai nevoie, el/ ea are nevoie.

Restul rămâne şacalului înfometat
din adânc de creier.

În clipa asta luna se-arată ca un trandafir palid.
Delam barat tang shodeh.

Ne cufundăm definitiv în noapte.
Shab bekheir.

(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus