Uneori vedem Luceafărul după-amiaza. Noaptea apoi, stele
miliardele de kilometri spaţiul dintre ele, lumina călătorind ani
spre a muri în adâncul unui ochi.
Există expresie pentru asta - un cuvânt care să dilate ziua
fără a stinge minunea?
Am fost prea neglijent cu vocabularul pe care-l aveam.
Nu mai ştiu să spun casă
în limba mea dintâi, ori singur, ori lumină.
Mi-aduc aminte doar
delam barat tang shodeh, mi-e dor de tine
ori shab bekheir, noapte bună.
Cum îţi merge la şcoală, Kaveh-joon?
Delam barat tang shodeh.
Tot mai bei, tot mai bei?
Shab bekheir.
Demult orice pas am făcut
a fost între o limbă şi alta.
Pentru a face ordine în lume:
eu am nevoie, tu ai nevoie, el/ ea are nevoie.
Restul rămâne şacalului înfometat
din adânc de creier.
În clipa asta luna se-arată ca un trandafir palid.
Delam barat tang shodeh.
Ne cufundăm definitiv în noapte.
Shab bekheir.
(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)