Credeam

Credeam, până mai ieri, că scrisul
Îşi ia puterile de aur,
Din ce s-a scris, şi că o carte
Aprinde torţa altor tomuri,
Că cititorul fură umbra
Artistului care veghează.

Dar, nu... când intru-n bibliotecă,
Mi se năzare că misterul
Care-a dictat atâtea pagini
Nu s-a aflat, încă, pe sine
Şi ce descopăr în cuvinte
E coroziva nostalgie
După un sens care le scapă.

Ce pun, ca-n transă, pe hârtie,
Vine din alb, sunt instrumentul
Prin care-același duh încearcă,
De mii de ani, să se reverse.

(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)