21.02.2020
Când vorbesc de Paradis
de bunica vorbesc,
ea m-a învăţat să-l port întotdeauna
asupra mea, ascuns,
doar eu să ştiu de el, nimeni altul.
Aşa n-omi-l fure.
Şi dacă viaţa te apasă,
urmăreşte-i conturul în buzunar,
adulmecă-i mirosul de pin pe batistă,
îngână-i în şoaptă imnul.
Dacă presiunile-s zilnice, nu mai au sfârşit,
mergi într-o cameră goală - fie hotel,
cămin ori cocioabă - găseşte o lampă,
şi goleşte-ţi paradisul pe un birou:
nisipul tău alb, colinele verzi, peştele proaspăt.
Pune-l în lumina lămpii, cu speranţa proaspătă
a dimineţii şi umple-ţi privirea până adormi.

(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus