Asculţi tu
asculţi lumea
aşa crezi dar pe tine te auzi
mereu aceeaşi limbă întunecată
a lumii zonele ascunse
pe sub pomi peste lumini
bezna ce-ţi cade sub picioare
adâncă de te poţi în ea prăbuşi
pe veci şi cât e lumea de
zgomotoasă cu noaptea în pomi
ca un şir de peruşi înălţând
limba cea întunecată a lumii
ridicând-o prin tine când tu
însuţi cazi drag ţie
eul singuratic ce cade tăcut
petrecându-şi gura prin sunet
(în perioada 1 aprilie 2020 - 30 iunie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate