La râu, două corpuri în picioare. Râul
se aude doar: e prea întuneric. Două
corpuri însetate beau din el, de la
distanţă. Corpul mi-e străbătut de ecoul
respiraţiei tale împletit cu apele. Te aud
respirând lângă râu
alături de mine. Puţin mai târziu: apă.
Apa miraculoasă peste feţele noastre.
Şi iarăşi, glasul râului.
Te aud din nou respirând. Aşa
respiri tu prin mine: sonor, puternic.
Potopul izbucneşte peste zăgaz,
îţi sărut mâinile: întârziem
ascunşi în adâncul rocilor
precum nişte cristale ce se vor topi curând
paşnic desfăcându-se
din cele ce cunoscură.
(traducere după versiunea engleză de Nathalie Handal)
(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate