Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Timp mort


Anna T. Szabó

11.03.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dimineaţa, trei şi jumătate. Timp mort.
În preajmă totul e încremenit. Ceasornicul s-a oprit.
Intersecţia e goală.
Şirul întunecat al caselor priveşte uimit
la stratul proaspăt de zăpadă.

Arătătorul cel mare a îngheţat.
Un taxi se clatină şovăind,
roţile i se învârt chinuit.
Artera marelui oraş
nu palpită, nu bubuie, nu zvâcneşte.
E timpul tranziţiei.
Pe străzi nici un suflet.
Subit zăpada se prăbuşeşte, acoperă totul
şi totul se opreşte.

Încă o oră şi jumătate: apoi morţii se ridică din pat
şi pornesc,
păşesc cu o încetineală rebegită,
merg poticnindu-se palizi
în lumea plină de nămeţi.
Se aşează în maşini. Urcă în autobuze.

Dar ora aceasta nu aparţine nimănui.

Doar celui care o priveşte,
care stă singur, zgribulit la fereastră
şi se uită uimit spre stradă,
îşi închide ochii, nedumerit –
şi-l vede
pe înaripatul cu steaua în frunte
cum îşi flutură coama neagră de ceaţă a cerului
îndărătul luminii funebre
şi al giulgiului care acoperă norii,
timpul trecut are încetineala luminii,
încremenit, galopul –

dar aici, jos, e doar ninsoarea,
o revărsare de un alb orbitor,
la colţ un roi
al meteoriţilor reflectorului care tocmai coteşte,
străfulgerare capricioasă, fluctuantă,
permanentă, asemenea nopţii,
iar în timp ce aici, jos,
bătaia însufleţită a inimii
măsoară timpul,
acolo, sus, Calea-Laptelui e neclintită:
goneşte strălucitoare şi goală.

(traducere din maghiară: Anamaria Pop)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer