Lavinia Lazăr: Cum arată o zi în izolare structurată pe ore?
Gabriela Pîrliţeanu: Nicio zi nu seamănă cu cealaltă, aşa că ar fi cam greu să răspund exact. Încerc să mă trezesc devreme, să citesc ştirile şi să îmi fac planul pentru restul zilei. Mi se pare esenţial să îmi păstrez mintea activă, nu doar corpul. Am citit poveşti, nuvele, basme, dar şi beletristică. Urmăresc şi situaţia teatrelor din străinatate; m-am bucurat să văd spectacolele făcute de Thomas Ostermeier pentru că altfel nu aş fi putut avea acces la ele. La prânz încerc să îmi activez corpul, dar am şi un antrenament vocal pe care l-am păstrat din facultate. După antrenament gătesc, de cele mai multe ori în timp ce ascult un podcast sau muzică. Sunt zile în care caut texte noi sau le recitesc pe cele vechi.
Mă pasionează zona fotografiei, aşa că am început un curs online de fotografie oferit de Nikon; abia aştept să pun în practică ce învăţ acum. Îmi aprofundez şi cunoştinţele de limba spaniolă, pentru că nu am mai exersat-o de multă vreme. Seara, de cele mai multe ori, mă uit la filme.
L.L.: Ce activităţi diferite practici acum, în timpul izolării şi nu te-ai fi gândit niciodată că le vei desfăşura?
G.P.: Activităţi diferite nu am. Dansam şi înainte prin casă, făceam sport şi înainte, reciteam textele spectacolelor în care joc şi înainte. Probabil că noutatea este o plăcere de a găti. Caut reţete şi le încerc. De cele mai multe ori mă surprind spunând că ce mănânc acasă e mai bun decât ce mâncam înainte în restaurante. Glumesc, dar cu această ocazie mi-am dat seama cât de practic este să gătesc acasă, şi că lucrul acesta îmi afectează pozitiv bugetul.
L.L.: Încercăm să nu facem exces de ştiri negative, de tensiuni şi ne umplem timpul cu...
G.P.: De citit, citesc ştirile pentru că îmi place să ştiu ce se întâmplă, dar doar din surse sigure şi doar dimineaţa la cafea. Pentru restul timpului, nu mi-am făcut un program pe care să îl urmez cu sfinţenie. Îmi place să mă uit de exemplu la spectacolele de dans făcute de Ohan Naharin, sau Barack Marshall cu care desigur că mi-ar plăcea să lucrez la un moment dat în viaţa asta. Pe Barack Marshall l-am întâlnit la un masterclass în timpul FITS şi m-am îndrăgostit iremediabil de munca lui. De atunci îi urmăresc activitatea şi, recunosc, mă inspir.
L.L.: La ce planuri personale şi profesionale ai fost nevoită să renunţi din cauza pandemiei?
G.P.: Un turneu pe care îl aşteptam cu foarte mult entuziasm. Urma să mergem în aprilie 2020 într-un turneu amplu în Japonia cu spectacolul Povestea prinţesei deocheate în regia lui Silviu Purcărete. Sigur că regret şi reprogramarea ediţiei din acest an a FITS, dar partea bună este că va fi totuşi o ediţie online.
L.L.: Cum este să-ţi priveşti spectacolul în care joci în spaţiul online?
G.P.: Aş spune că este un sentiment cel puţin bizar. Până acum a fost doar un spectacol în care joc şi eu - Femei, spectacol care a avut premiera în luna noiembrie a anului trecut (2019). Spun "bizar" pentru că până nu demult mă uitam la un spectacol în care jucam din motive pur tehnice. Am înregistrat între timp şi nişte poveşti pentru copii, poveşti care au fost distribuite tot în regim live, dar aici situaţia a fost diferită. Ştiam ce filmasem şi nu m-a surprins deloc.
L.L.: Din punct de vedere psihologic, prin ce stări şi emoţii ai trecut şi cum ţi s-a adaptat corpul în această perioadă sedentară?
G.P.: Nu este o noutate pentru nimeni că trecem printr-o perioadă foarte ciudată. Dacă în prima săptămână mi-a fost greu să accept situaţia, între timp am început să privesc mai obiectiv realitatea. Mă număr şi printre norocoşi; nu locuiesc singură, locuiesc cu o foarte bună prietenă care mă inspiră să privesc mai detaşat lucrurile. Dar nu o să mint, oricât de patetic ar suna, îmi este foarte dor de public, de scenă, de teatru, de colegi. Îmi este dor de adrenalina de dinainte de spectacol, dar şi de întâlnirile sincere cu rolurile, cu regizorii. De teatru mi-e cel mai dor.
În ceea ce priveşte corpul, sigur că simt lipsa unor plimbări mai lungi, dar fac sport aproape în fiecare zi. Dacă nu fac sport, fac yoga, dacă nu fac yoga, fac stretching sau dansez. Încă stau bine la acest capitol.
L.L.: Cu ce documentare / filme / muzică te delectezi în acest timp?
G.P.: În fiecare seară avem program de cinema. Am văzut filme foarte bune, dar şi seriale şi am admirat o dată în plus actriţele preferate, dar am şi descoperit o actriţă nouă absolut remarcabilă: Shira Haas.
Ca să enumăr doar câteva: Parasite, 1917, Jojo Rabbit, Marriage Story, 12 angry men, 21 grams, Big little lies, Unorthodox, Freud, Casa de papel.
În ceea ce priveşte muzica, îmi plac foarte mult: Dhafer Youssef, Kovacs, Nicolas Jaar, Ori Lichtik, Zaz, Hildur Guonadottir, Nouvelle Vague, Charlotte Cardin, Thom Yorke. În ultima perioadă urmăresc online şi concertele Filarmonicii din Berlin.
L.L.: Ce cărţi restante şi-au găsit locul pe noptiera ta?
G.P.: În ultimele săptămâni am citit multe poveşti şi basme, dar am terminat şi Jurnalul necenzurat al lui Nijinski, Grădina de sticlă a Tatianei Ţîbuleac, Un caz de divorţ (Povestiri fantastice) de Guy de Maupassant, Totul este scriitură, o carte interviu cu Wajdi Mouawad, Incredibila şi trista poveste a candidei Erendiara şi a bunicii sale fără suflet a lui Gabriel García Márques, iar acum citesc Douăsprezece scaune de Ilf şi Petrov. Am descoperit şi nişte texte noi, posibil spectacole viitoare, dar aici păstrez secret.
L.L.: Consideri că după aceste zile, activităţile obişnuite vor fi mai conştientizate şi îţi vei schimba perspectiva atât profesională, cât şi cea socială?
G.P.: Cu siguranţă că vom privi cu toţii cu alţi ochi lumea din jur, dar în ceea ce priveşte viaţa socială, nu am renunţat să vorbesc cu surorile mele, cu prietenii sau cu rudele apropiate. Sigur că îmi lipsesc petrecerile de apartament sau ieşitul "la bere" după spectacol, dar cred că aici nu vor fi mari schimbari.
În ceea ce priveşte perspectiva profesională, nu ştiu ce să zic. Temerile mele sunt doar în această direcţie.
L.L.: Cât de implicată ai fost din punct de vedere civic în soluţionarea problemelor actuale?
G.P.: În primul rând #stauacasa, dar încerc să şi susţin producătorii locali comandând produse online. Cred că doar împreună putem ieşi cu capul sus din această criză.