Pianistul

să-mi cânţi o fantezie albastră precum o muzică de gershwin
şi-atunci ai să-ţi dai seama de nebunia ce zace în noi
o isterie ciudată pusă în versuri precum o carte de vizită
îmi spui că dragostea vine o dată cu narcoza acestei poezii
îţi spun că somnul cald de noapte bună
se trezeşte din somnul tău mereu de zi
mi-e tot mai vie atingerea intimă a cuvintelor încă nescrise
mi-e tot mai iluzorie rima transparentă a acestui poem
să ne bucurăm de senzaţia finită a literei coapte
ţipătul ei înveleşte-l şi cântă-l
tot cântă-l cu mâinile mele la nesfârşit
mi-e dor de-o fantezie cu lalele
mi-e dor de-o dezlegare în cheia fa


pe note de seri anonime
îţi recit
în timp ce afară
o altă primăvară îmi tace-n aşteptare