26.12.2020
Sunt pasionat de fotografia de stradă pentru că s-a întâmplat să văd oameni necunoscuţi ce mi s-au părut captivanţi, expresivi, ca nişte "personaje" pe o scenă de teatru. Şi cred că "momentele" cu ei merită să "rămână" cumva şi să poată fi văzute.

Am asemănat strada cu scena teatrului şi pe unii oameni cu personajele unei piese, mai ales pe aceia care transmit în acelaşi timp tristeţe şi umor, tragic şi comic. Doar că în teatru diferitele scene sunt unite organic în întregul care este piesa. Au fotografiile virtutea de a forma o operă, un întreg armonios?

Mărturisesc că de cum am intrat în "zodia pandemiei" am fost tentat să înregistrez, să rămân cu ceva din noua stare, din formele noi - oamenii cu măşti, din noile emoţii - panică, angoasă. Primele poze le-am făcut pe drumul acasă-serviciu sau acasă-piaţă, singurul "regulamentar".

Am încercat, ca şi anterior, să fac în aşa fel încât "personajele" să nu realizeze că sunt acolo pentru a face poze, întrucât îmi doresc să surprind tocmai momentele în care oamenii sunt singuri cu ei, fără "mască" socială, pe cât posibil. În arsenalul unui pasionat de fotografia de stradă sunt metode de a înlătura într-o anumită măsură "masca socială".

Dar provocarea "momentului" a fost şi este alta: să văd dincolo de masca în sensul propriu, dincolo de masca sanitară, sau să văd în ciuda ei, în ciuda diminuării expresivităţii şi a tendinţei uniformizante.

Aş vrea să vă fac părtaşi la o serie de "scene" cu bucureştenii zilelor noastre, adică purtând mască, cu speranţa de a fi surprins ceva de dincolo de masca sanitară şi socială şi cu speranţa că această "materie primă" are potenţialul de a alcătui vreodată o "operă"...

Am remarcat din primele zile că pasiunea pentru nicotină e mai puternică decât teama de virus şi am încercat să profit fotografic de căderea parţială a măştilor sanitare...


(Sfidător, 19 septembrie 2020)


(Nicotina externării, 20 mai 2020)


(Pauza de pandemie, 27 aprilie 2020)

M-am relaxat cumva, m-am mai liniştit, când i-am văzut pe "oamenii cu mască" citind detaşaţi, de parcă abia atunci am înţeles că la un moment dat lucrurile vor reveni la normal...


(Lectură cu stil, 20 mai 2020)


(Bestseller, 11 mai 2020)


(Depărtişor, 11 mai 2020)

Ochii, privirea, parcă au o mai mare expresivitate în tensiunea acestor zile:


(Angoasă, 11 mai 2020)


(Mamă şi fiu, 18 mai 2020)


(Poveste de cartier, 9 mai 2020)


(Măşti şi tablă, 22 mai 2020)

Amplifică masca feminitatea printr-un plus de mister?


(Savuros, 16 iulie 2020)


(Maternitate, 16 iulie 2020)


(Cromatic, 20 mai 2020)


(Demascare, 19 septembrie 2020)

Uneori pericolul ne apropie:


(Îmbrăţişarea, 23 iulie 2020)


(Legături, 20 mai 2020)


(Convergent, 9 mai 2020)

Alteori ne îndepărtează puţin:


(Divergent, 9 mai 2020)

Şi ne face mai sceptici şi mai severi cu... purtătorii de aparate foto:


(Pericol, 7 iulie 2020)


(Forţa, 30 iulie 2020)

Bătrânii... cuminţi şi vulnerabili:


(Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, 7 iulie 2020)


(Călător, 19 septembrie 2020)


(Metabolism, 5 mai 2020)


(Ciclamen şi lumină, 10 octombrie 2020)


(Optimism, 10 octombrie 2020)


(Tensiune de toamnă, 19 septembrie 2020)

Iar tinerii... ca înainte...


(McDonald's pandemic, 23 iulie 2020)


(Disney România, 16 iulie 2020)


(Lumină, 11 mai 2020)

Căutăm protecţie sau ne simţim sufocaţi de ea...


(Reutilizabil, 22 mai 2020)

Şi aşteptăm să treacă... pentru că toate trec... "căci e vis al nefiinţei universul cel himeric", vorba poetului...


(Universul cel himeric, 5 mai 2020)

0 comentarii

Publicitate

Sus