Datini şi Obiceiuri de iarnă la Botoşani

Când vorbim despre "Datini şi Obiceiuri de iarnă" imaginaţia ne-o ia razna. De când ne ştim, sfârşitul fiecărui an înseamnă, invariabil, de Crăciun - colindele cântate "pe la uşi, pe la fereşti" de copii, iar în ultima noapte din an ele, Datinile, întruchipate din urători, căiuţi, capre, cerbi, mascaţi, urşi, benzile lui Jianu şi ale lui Coroi (formă străveche de teatru popular) - jucate de copii, de tineri, de maturi, de bătrâni.

De când începe iarna şi munca la câmp se termină, odată cu recolta pusă bine la păstrare în hambare, românii încep să se pregătească de ultima noapte din an. Costumele sunt scoase de prin lăzi, se curăţă, se repară, acolo unde este nevoie se fac costume noi, încep repetiţiile, totul pentru ca în ultima zi din an uliţele satelor să răsune de jocul şi de glasurile lor, ale celor care vestesc comunităţii noul an.

Dacă ne referim strict la zona Botoşanilor, putem spune, fără să greşim, că este judeţul cu cea mai bogată zestre de Datini şi Obiceiuri. De la sat la sat costumele diferă (la fel şi măştile de căiuţi, de capre, de cerbi, de urşi), jocurile sunt şi ele diferite, muzica este diferită (de la fanfară şi până la un simplu interpret din fluier), urăturile sunt diferite - de la satiră la lauda celor care, peste an au ajutat comunitatea, totul este perceput de simplul spectator ca o simfonie de culori în continuă mişcare, ca un spectacol extraordinar pe care-l aşteaptă, cu nerăbdare, an după an. Şi, în afară de "acasă", an de an în oraşele mari se organizează Festivaluri de Datini, manifestări pe scenele cărora se întrec fiii satelor, cu tot ce au mai bun şi mai valoros în domeniu.


În ianuarie 2013, cam ultimul an cu zăpadă "lungă" din zonă, am bătut judeţul de la un capăt la celălalt, ajutat de logistica Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani şi am fotografiat. Tot ce este mai valoros în judeţul Botoşani în materie de Datini mi-a stat în faţa obiectivului aparatului de fotografiat. 22 de Ansambluri de Datini. S-au adunat aproape 25.000 de imagini din care a rezultat un album de peste 300 de pagini. O mărturie extraordinară (a doua pe care am făcut-o - prima în anul 2001 - despre frumuseţea şi spiritualitatea unei zone care a dat ţării şi lumii oameni celebri, care şi-a purtat cu mândrie tradiţiile pe toate meridianele lumii).


Rând pe rând am fotografiat la Corni - urşii cu îmbrăcăminte masivă de stuf şi cu măşti făcute din mărgele şi hurmuz multicolor, căiuţii cu îmbrăcăminte imaculată şi cu dansuri ameţitoare; la Tudora - ansamblurile cu mascaţi călare, cu căiuţii şi caprele cu îmbrăcăminte albă ca laptele şi cu măştile care sunt jucate împodobite măiastru, cu căruţa cu coviltir de-asupra căreia tronează celebrii "urşi cu televizor", cu fetele frumoase îmbrăcate în port autentic colindând cu glasuri cristaline.


Am trecut şi fotografiat, în Avrămeni - celebrii căiuţi cu mască supradimensionată; în Broscăuţi - căiuţii pe care-i ştiam din copilăria petrecută la Dorohoi şi caprele cu îmbrăcăminte de stuf; în Călăraşi (unde s-a adunat întreg satul la spectacol) - un Ansamblu impresionant în care, în afară de jocul căiuţilor se remarcă şi acela al mascaţilor.


La Cândeşti m-a aşteptat jocul căiuţilor, un joc întortocheat în figuri şi foarte alert; la Conceşti jocurile căiuţilor şi ale cerbului - cu o mască de cerb spectaculoasă, construită ingenios; la Cordăreni am făcut cunoştinţă cu membrii Ansamblului, în care am remarcat colindătoarele, jocul mascaţilor, căiuţii, urşii şi urătorii; la Văculeşti - un alt Ansamblu mare cu căiuţi, urători, urşi, capre, colindători.

La Coşula am revăzut cu plăcere Urşii celebri îmbrăcaţi în blană de căprioară, cu masca confecţionată din flori şi cu ursarul cu coif înalt ornat cu mărgele şi flori, plin de panglici, la fel şi căiuţii cu dansuri meşteşugite în paşi; la Flămânzi am admirat şi fotografiat fetele frumoase întruchipând caprele şi căiuţii cu îmbrăcăminte albă şi dans plin de sărituri; la Hlipiceni căiuţii cu îmbrăcăminte albastră, cunoscuţi prin toată Europa, cu un joc ameţitor al măştilor de pe loc; în timp ce la Ibăneşti, într-un sat cu case parcă desprinse dintr-un muzeu, căiuţii şi jocul mascaţilor bătând în nişte tălăngi aproape cât ei au dat "culoare" fotografiilor.


Au urmat apoi Ansamblurile din Lozna - cerbii cu coarne semeţe şi "îmbrăcăminte" din covoare vechi şi valoroase cu motive florale fiind cei mai cunoscuţi, alături de dansurile căiuţilor şi caprelor; Vlăsineşti (unde la fel, tot satul a participat la spectacol) - cu căiuţii albi şi roşii, cu jocuri diferite şi ameţitoare, cu capre şi urşi; pentru ca periplul să-l încheiem la Vorona, un Ansamblu cunoscut şi el în Europa, cu mascaţi, căiuţi, capre, şi colindători - totul la superlativ!


Peste toate, o experienţă de neuitat dintr-un loc de poveste, judeţul Botoşani.