LiterNet c'est moi. Sau poate trebuia să încep altfel. Să încep cu începutul adică. Când dintr-o întâmplare, acum 12 ani, am început să scriem împreună cu Maria Balabaş nici mai mult, nici mai puţin, decât despre Campionatul European de Fotbal din 2008. Noi, care absolviserăm, fiecare în urbea ei licee de muzică şi facultăţi umaniste, onoram o invitaţie uşor absurdă de a scrie într-un mod suprarealist despre ceva la care ne pricepeam extrem de puţin. Dar ce ne stătea atunci în calea realităţii? Mai nimic. Erau timpuri de descoperit: prima oară la Tate Modern, prima dată la Centre Pompidou, prima hălăduială prin Berlinul electro şi câte şi mai câte prime dăţi de toate cele, care mai bine să fie tăcute pentru vecie.
Şi aşa a început totul: o nevoie de a mă întoarce mereu şi mereu la LiterNet, ca la un templu al libertăţii absolute de a scrie exact aşa cum aveam stare. Pentru că Răzvan nu ne îngrădea niciodată creativitatea, am început să devenim tot mai libere în exprimare. La început aceeaşi voce în rubrica Completabil, ne potriveam ca într-un Legoland al unor vremuri pe care noi le tranzitam cu un entuziasm greu de temperat. Eram pentru prima oară libere să fim oriunde, cu oricine, povestind abstract despre orice. După cei 7 ani de comunism pe care îi prinsesem într-o semi conştienţă atemporală, urmând o tranziţie a tuturor posibilităţilor, ne-am trezit libere de prejudecăţi, pentru că pur şi simplu nu existau în formatul artei fără graniţe. Şi aşa ne-a prins Completabil-ul: într-un tandem de jurnal într-o platformă non-digitală greu de imaginat acum.
Aşa a început. Şi a continuat. Cu o vocea separată, pe mai multe planuri. S-a concretizat într-un Jurnal al fericirii de care nu m-aş fi ţinut scriind prin gări, aeroporturi, camere întunecoase şi în timpul unor nopţi nedormite, dacă nu ar fi fost acel imbold de a scrie săptămânal despre un tur în jurul lumii, timp de un an de zile. Şi, desigur, ca toţi adulţii care îşi amintesc de momentele lor de glorie, acesta este unul dintre ele: o carte publicată în urma unui jurnal publicat online de către cineva care a avut încredere că nu se face ruşine cu ce trimit eu de prin jungle amazoniene, favele braziliene, insule uitate de Commonwealth.
Asta a fost o etapă. Glorioasă, nu neg. Dar trecut-au zilele, trecut-au anii, şi cum consencvenţa nu este punctul meu forte, cu pauzele mentale de rigoare, am săltat câteva etape. Păcat. Acum nu-mi mai amintesc ce făceam atunci. Dacă nu e pe LiterNet, nu există în memoria mea. Pare că am început să exist atunci, odată cu un Campionat European de Fotbal. Memoria mea digitală a început acolo. Şi probabil că nu voi depăşi aceste graniţe. Libertatea asta e seducătoare. Momentul de glorie îmi aparţine absolut, cu tot cu cele câteva Like-uri pe care le primesc de la prieteni. E momentul memoriei mele şi poate momentul codat al unora dintre cele mai importante momente din viaţa mea. Unele le iau cu mine on the other side. No doubt. Iar altele ştiu, le pot decodifica doar eu. Şi poate încă cineva. Şi cam atât. Rămâne micul meu secret. Acum îl bănuiţi şi voi: LiteNet este acea persona de care rămâi mereu agăţat. Ca de un univers paralel în care ştii că eşti mereu ascultat. God save, aş zice, pentru că sunt fan LiterNet, aşa cum sunt fan Queen. De aceea, o să trimit o mică surpriză de Anul Nou: o poveste despre întreaga lor discografie. Ca să fie, mereu şi mereu: is this the real world, is this just fantasy?
"În focurile râsului purificator ne-am incinerat îndoielile. Avem nevoie de duşuri reci for a change..." (Manu-Anghelescu-Maria-Balabas/Namaste-Aici-la-realite-de-notre-vie)
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet împlineşte 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)