30.12.2020

În 2004, am primit la facultate (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti) vizita domnului Răzvan Penescu, care a venit să îmi propună să ţin o rubrică pe siteul LiterNet, care funcţiona deja de ceva vreme. Am acceptat pe loc, deoarece părea să se lege de un alt proiect de atunci, grupul 4SPACE, pe care îl pornisem, sub auspiciile Colegiului Noua Europă împreună cu Ciprian Mihali, Bogdan Ghiu şi Octavian Groza. Mergea, de asemenea, la viteză de croazieră şi programul de master Antropologia spaţiului sacru la UAUIM, master pe care interdisciplinaritatea şi câştigarea concursului naţional pentru catedrala patriarhală, în 2002, îl validaseră. Aşa se face că au scris, o vreme, la rubrica 4SPACE, şi Ciprian Mihali, dar şi Florin Biciuşcă, împreună cu care coordonam masterful, dar şi Nic Tulban, un bun arhitect interesat de tema sacrului, pe care a produs o teză doctorală interesantă. După alegerile respective, am mers o vreme cu ambele proiecte în particular, dar contribuţiile celorlalţi la rubrică s-au rărit. Aşa că a devenit rubrica mea, pe care o hrănesc săptămânal, mai împins de la spate de Răzvan, când întârzii predarea, mai scriind anticipat până în sfânta zi de azi şi, cu voia Domnului (şi a domnului Penescu), sper să o mai duc o vreme, cât voi mai avea ceva de spus.

Am publicat, în cei şaisprezece ani încheiaţi (din care cincisprezece singur) aproape tot ce am scris vreodată. Nu că ar interesa pe cineva, dar nu las postume. Inclusiv părţi importante din cărţile aproape lipsite, la vremea lor, de circulaţie publică (Arhitectura şi puterea, sau Fiinţa şi spaţiul, co-autorată cu Radu Drăgan, dar nu, încă, teza de la Cincinnati, numită Celălalt modernism). Ca timp continuu, mai mult decât rubrica asta doar însurat am fost şi, cu o zi mai mult, arhitect. Covârşitor, în 4SPACE au fost texte despre arhitectură, arareori chiar şi în versuri, mai rar intervenţii personale pe teme conexe, care mi-au părut, la vremea lor, relevante. Este, pe scurt, o arhivă aproape completă. Pentru această calitate esenţială, îi mulţumesc lui Răzvan, pe care nu ştiu dacă l-am văzut în carne şi oase de mai mult de trei ori până acum, dar de care mi-i tare drag, pentru că păstoreşte, cu timpul vieţii sale şi cu multă gentileţe, un proiect formidabil şi covârşitor.

A mai fost, de asemenea, câştigarea unei bune prietene, cu care tot rar mă văd, dar mă văd (până la pandemie, la Beijing Garden, pe Berzei 66), Delia Oprea. Dânsa, ca redactor, mi-a îngrijit cele două volume apărute la Editura LiterNet (Poverism - Prolegomene pentru reîncreştinarea zidirii în 2005 şi antologia poeziei scrise digital Praf & Pulbere în 2018). Tare îmi e drag şi de Delia, care e genul de ardeleancă profund serioasă în tot ceea ce face profesional.

La mulţi ani, LiterNet! La mulţi ani, colaboratori şi cititori, pe care, în marea voastră majoritate, nu vă cunosc, dar vă ştiu aproape! Mergem înainte! Nu-i aşa, Răzvan?

*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet împlineşte 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. 

Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Aniversare LiterNet

Publicitate

Sus