LiterNet la 1.000 de săptămîni este o veste extraordinară pentru noi toţi, pentru online-ul românesc, pentru cultura română.
Sau ar trebui să fie. Dacă am fi monarhie constituţională, creatorul şi promotorul lui ar trebui înnobilat. Republică fiind, Preşedinţia României (ca instituţie, nu un preşedinte sau altul anume) ar trebui să îl decoreze, să-i acorde însemnele unuia dintre ordinele pe care le administrează.
Aşa ar fi normal, într-o ţară normală, pentru acest adevărat motor cultural care e LiterNet, care reuşeşte să reunească, să îmbine informaţia şi creaţia, şi care, şi mai specific şi, poate, chiar mai important, a reuşit performanţa de a traversa cu succes, reînnoindu-se permanent dar neuitîndu-şi programul, să traverseze mai multe, deja, epoci ale internetului, de la primii paşi pe Luna spaţiului virtual pînă la online-ul ca mediu şi mod de viaţă cvasi-integral, cvasi-total, de azi. LiterNet e, azi, un pionier veteran: o tradiţie vie. Atît, repet, pentru cultura in progress şi in process din România, cît şi pentru online-ul românesc.
Am mai spus-o, o spun, practic, la fiecare nouă sută de articole duminicale din rubrica Evul Media: pentru mine, LiterNet este, cu începere din 2005, casa, acasă, jurnalul de bord şi jurnalul de creaţie, aici, pe de o parte, depozitez (aproape) tot, şi tot aici, mai important, experimentez, creez, îmi scriu mie însumi adresîndu-mă public, şi încercînd, în felul acesta, să mă obiectivez, să mă testez, să mă verific. Dacă n-ar fi LiterNet, şi dacă LiterNet n-ar fi aşa cum e - pulsînd continuu, deschis, plural -, acest mic miracol al comunicării intime prin circuit public ar fi, pentru mine, de neimaginat şi impracticabil. Pe LiterNet se află arhiva mea personală, aici, mai presus de orice, îmi încep şi încerc ideile, aici îmi probez public teoriile, ipotezele, supoziţiile. De aici, de pe Planeta LiterNet, porneşte, decolează tot ce spun, tot ce propun lumii. LiterNet este macheta mea pragmatistă (în sensul pragmatismului filosofic american), dar o machetă în mărime naturală, la scara unu pe unu. Mă confund în mare parte, nici nu ştiu, de fapt, cît de mult (poate chiar într-o măsură îngrijorătoare!), cu LiterNetul. Aici, practic, lucrez. Iar eu lucrez, practic, tot timpul.
Aşa încît nu pot decît să-i mulţumesc lui Răzvan pentru încredere şi generozitate, să-l felicit pentru incredibila constanţă şi îndîrjire, să-i urez succes şi nervi tari în continuare, şi să-l asigur că voi continua să vieţuiesc pe Planeta LiterNet şi să fac parte din poporul său de pioneri veterani.
La mulţi ani (îmi spun), LiterNet! Eşti una dintre puţinele tradiţii vii, una dintre puţinele instituţii culturale noi şi durabile ale României.
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)