Ideile proaste vin una cîte una, în nesfîrşir; cele bune, însă, singulare şi rare-s şi, cînd vin, vin însoţite de prima lor victimă şi însutite de cele pe care le ating. Aşa şi ideea LiterNetului, care acum vreo douăzeci de ani l-a înşfăcat atît de bine pe Răzvan Penescu, că nu i-a mai dat drumul pînă azi. Răzvan, ce să facă? S-a digitalizat pe sine, şi-a mutat sindromul la Stockholm şi s-a apucat cu cerbicie şi acribie să publice pe net o samă de cuvinte de samă. Asta, în fiecare noapte, că omul suferă de insomnie activă.
Şi aşa, de la agende culturale la poeme, de la note şi eseuri şi proze şi piese şi prefeţe la teatru filmat şi cărţoaie academice, LiterNetul a pus pe ecrane o cantitate imensă de calităţi (culturale.româneşti.vii). O avalanşă, şi nu de mîna a doua, cum ar închipui-o monoeliţii de hîrtie; şi nu pe ricoşest, cum are eticheta-o foştii editori de carte tipărită. Nu. Nespunîndu-i un nu hotărît dominionului hîrtiei, ci poate un "hai să coabităm" gentil, făcînd-o fără preget şi fără parapon, cu Răzvan la clape, LiterNetul a devenit o prezenţă majoră în cultura română contemporană.
Şi încă ceva: combătînd curentul emigraţionist care a lăsat duium de chelii pe harta demografică a României, LiterNetul a confirmat digitalii nativi şi a naturalizat cine ştie cîţi imigranţi digitali.
Merci, Răzvan!
Trăiască interneţionalismul cultural!
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)