03.01.2021

Dragă Manu, dragă Răzvan,

Ce mult timp a trecut. Stăteam pe trepte, la Una galeria, după ce văzusem Cvartet pentru o lavalieră. Cred că atunci mi-a spus Răzvan că aş putea să-i trimit texte, dacă doresc. La vremea aceea, da, să scriu era tot; tot ce trăiam se transforma în text, era text. Şi Manu trăia la fel, ştiam asta.

Cât am scris împreună, simţeam conexiunea aceea directă, fluxul care te face să ştii, cu o siguranţă de neînţeles, că ai acces nu doar la viaţa ta ci şi la continuumul din celălalt. Ceea ce scrii are sens, chiar dacă nimeni altcineva nu mai participă la această beţie. Cu toate astea, acum, mă ruşinez la gândul de a reciti textele despre Campionatul de fotbal Euro 2008, scrise împreună cu Manu; mi-e teamă să mă redescopăr într-un stil prea emfatic şi ornamental, uşor mai intelectualizat decât în compunerile mele de şcoală pe care mi le arată maică-mea din când în când. Dar acela era momentul în care puteai să scrii atât de liber, atât de personal, un exerciţiu ca niciun altul, pentru care, culmea, Răzvan inventase un spaţiu virtual şi public. Teoretic, aveam şi cititori. Extraordinar.

După Campionatul de fotbal am mai scris un text-două... dar, odată cucerit, LiterNetul putea fi lăsat în urmă. Mă aşteptau alte spaţii, alte moduri de a scrie, ambiţia mea era prea mare şi prea dornică de cuceriri la vremea aceea. N-am mai scris pentru LiterNet. L-am abandonat fără remuşcări. "Cea mai fidelă fată" a părăsit ringul de dans.

Într-o seară, anul trecut, ne-am întâlnit toţi trei, Manu, Răzvan şi cu mine, prima oară în această formulă. Ca şi acum mulţi ani, Răzvan şi-a reînnoit invitaţia către mine. Să scriu. Faţă în faţă cu un om care, cu modestia şi onestitatea lui, creează lumi unde în primul rând alţii se simt fericiţi, m-am ruşinat de-a binelea. Sincer, nu mă gândisem până în momentul acela că aş putea relua obiceiul de a scrie pentru LiterNet. Nu mă gândisem nici la Manu şi la relaţia ei neîntreruptă cu LiterNet... Venisem pur şi simplu, de curiozitate şi de nostalgie. Ce egoistă.

Scriind textul meu dedicat celor 1.000 de săptămâni de LiterNet, încerc să-mi dau seama dacă aş vrea (sau dacă aş putea) să o iau de la capăt. Ar însemna să reîntineresc, să pot scrie din nou fără ambiţie, să-mi recâştig naivitatea şi, oarecum, inocenţa, să cred din tot sufletul că aceste cuvinte ale mele fac parte şi din vieţile altora, devin vieţile altora.

Dragă Manu, dragă Răzvan, aş vrea mult să nu mai dezertez încă o dată, dar promisiuni ca aceasta sunt greu de ţinut. Dragă Manu, am citit multe dintre textele tale; m-au ţinut aproape de tine. Dragă Răzvan, admir atât de mult dedicaţia ta pentru un spaţiu ca LiterNetul, dedicaţie pe care cu greu o pot găsi înăuntrul meu. Aş vrea să scriu, să mai scriu. Sper să-mi pot regăsi onestitatea şi timpul şi, după aceea, unele dintre texte să ajungă înapoi la LiterNet.

*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. 

Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Aniversare LiterNet

Publicitate

Sus