Pentru mine, LiterNet este locul în care îmi vizitez prietenii.
Este locul în care Leo transmitea de la firul ierbii şi ne dezvăluia misterele unui oraş microcosmos, planeta Bs.As. Ne transporta apoi pe străzile Lisabonei, pe urmele lui Pessoa, ne plimba cu tramvaiul prin Alfama şi ne ducea pînă la ocean. Era important să îl ştim bine... LiterNet rămîne locul în care îl regăsim cînd ni se face dor de el.
Este locul în care am alergat împreună cu Marius de la un concert la altul la "Enescu". Nici un festival nu este la fel fără cronicile lui de meloman grăbit şi jurnalist fugărit. Cînd o găsi oare timp să scrie în această frenezie? Şi apoi, mai este "PPP"-ul lui pe care îl revizitez adesea, mai ales cînd încerc să-mi conving elevii că vreun spectacol de A.F.R.I.M. trebuie văzut "neapărat". Asul meu din mînecă este textul lui Marius, care provoacă întotdeauna reacţie: "Mamăăă, cîte adjective" sau "Vaai, nu înţeleg jumătate din cuvintele astea". Şi se duc la teatru.
Este locul în care Ioana aşterne oraşul pe hîrtie. Un oraş cu multe librării, mereu deschise. Unde cărţile au neapărat parfum de portocali, iar lectura (obligatorie prin bucuria ei) vine la pachet cu o reţetă secretă cu gust de scorţişoară.
Este locul în care Dana este microbistă; driblează, fentează, şutează şi înscrie. Pune cele mai bestiale titluri, iubeşte cu pasiune (îl cheamă Totti), se enervează, suferă. Şi ne mai duce la Venezia, unde ne predă un alfabet mai cool, mai cinematografic, mai al ei, mai al nostru. "Am plîns la filmul tău (şi a doua oară)", i-a mărturisit lui Matias Bize la TIFF. "Es adorable esta mujer", îmi şopteşte apoi prietenul nostru chilian.
Este locul în care am ajuns la Cannes alături de Iulia cînd eram tineri, naivi, idealişti şi încă aveam nevoie de viză. Şi, mai ales, înainte de a bănui măcar impactul Noului Cinema Românesc, care ne-a izbit cu forţa unui tsunami. Am răzbătut şi ea, şi noi, şi filmele noastre, ale căror victorii dulci le-am trăit împreună.
Este locul în care Mihai este în toate locurile, admirabil în excel-ul lui fără fisură prin care ordonează şi programează porţia de Cultură: teatru, film, jazz, dor de ducă and beyond. Îmi place că scrie cu cojones, că scanează nevăzute detalii. Îmi transmite cumva că sîntem bine, că tinerii au potenţial şi valoare şi că în oraş există mereu un spectacol "senzaţional". Mihai îmi face agenda şi, cînd reuşesc să fiu primul care votează cu cinci stele cronica sa, simt că e formă de dialog de la distanţă între prieteni.
Este şi locul în care regăsesc prieteni mai noi; pe Teodora, care a preluat ştafeta pasiunii pentru teatru şi ne-a adus din nopţi calde de vară cronica unui voluntar sub nor, şi pe Luca, cu iubirea lui nestăviltă pentru neorealism, expresionism şi documentare ce fac lumea un loc mai bun.
Dar, mai ales, LiterNet este locul în care îl regăsesc pe Răzvan în spatele fiecărei postări, după încă o noapte de nesomn. Cu răbdare, căldură şi o incredibilă generozitate de a împărtăşi, de a coagula energii, de ne face pe noi toţi mai curioşi, mai critici, mai buni.
Pentru mine, LiterNet înseamnă un loc al cunoaşterii, al pasiunii şi, mai ales, al prieteniei.
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet a împlinit 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)