Radioscopia unui ardelean
Un ardelean, în drum spre casă, spre Europa
de Est, face escală pe aeroportul din Z. Înainte a trăit
o vreme tocmai în oraşul Z., iar acum i-a că-
şunat să iasă din sala de tranzit,
să savureze cunoscuta omletă à la W.
pe malul lacului Z.
Dacă are de făcut declaraţii - l-au întrebat cerberii,
iar el a recunoscut că da, are. La fel şi despre ce este vorba.
Pasagerul a fost perchiziţionat, dar pentru că
n-au găsit nimic, cerberul cel mai al dracu`a ordo-
nat: individul suspect să fie controlat cu raze röntgen.
Ardeleanul a trebuit să suporte o radioscopie.
Cînd a privit ecranul, cerberul a început să ur-
le: DAR ASTA CE NAIBA MAI E?
Doar v-am spus - a răspuns nevinovat
ardeleanul. La statue équestre du ciel. Statuia
ecvestră a bolţii cereşti.
Rănită, sepia
Acolo, în Creta, unde totul e atît de fier-
binte
unde e atît de,
ÎN CE FEL DE PĂLĂRII FLO-
RENTINE TE-AI LEGĂNAT ODINIOARĂ?
acolo, unde sînt atît de fierbinţi
pielea şi
sîngele-
e doar gelozie.
Imaginea fetei în întu-
neric,
doar pe tine te priveşte.
Precum creta este de al-
bă.
Te privesc din apă.
Pescuitori de perle, tridenţi
şi se-
pii.
Leagănele tale de odinioară. Unde, încotro?
Căluţul de lemn, fusta. Pălăria florentină.
Iese,
pe mal găseşte un cuţit ruginit,
"acesta nu este al meu" - îl pipăie, îl priveşte.
În nisip, cadavrul unui joc, cuţit,
perle, dantură,
în adîncul mării urlă sepia rănită,
în pălăria ta florentină de odinioară.
Cuţitul e plin de sînge, iar perla e plină de cerneală.
Nu poate dormi, aude glasuri,
pescarul veghează şi înnebuneşte.
Îşi caută cuţitul, bea vin,
în vin îşi toarnă praf de argint,
presară trandafiri sălbatici
şi perle-nmuiate-n cerneală.
(Traduceri din limba maghiară: Anamaria Pop)