Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Radioscopia unui ardelean / Rănită, sepia


Géza Szőcs

29.04.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Radioscopia unui ardelean


Un ardelean, în drum spre casă, spre Europa
de Est, face escală pe aeroportul din Z. Înainte a trăit
o vreme tocmai în oraşul Z., iar acum i-a că-
şunat să iasă din sala de tranzit,
să savureze cunoscuta omletă à la W.
pe malul lacului Z.

Dacă are de făcut declaraţii - l-au întrebat cerberii,
iar el a recunoscut că da, are. La fel şi despre ce este vorba.

Pasagerul a fost perchiziţionat, dar pentru că
n-au găsit nimic, cerberul cel mai al dracu`a ordo-
nat: individul suspect să fie controlat cu raze röntgen.

Ardeleanul a trebuit să suporte o radioscopie.

Cînd a privit ecranul, cerberul a început să ur-
le: DAR ASTA CE NAIBA MAI E?

Doar v-am spus - a răspuns nevinovat
ardeleanul. La statue équestre du ciel. Statuia
ecvestră a bolţii cereşti.


Rănită, sepia



Acolo, în Creta, unde totul e atît de fier-
binte
        unde e atît de,
                 ÎN CE FEL DE PĂLĂRII FLO-
RENTINE TE-AI LEGĂNAT ODINIOARĂ?
acolo, unde sînt atît de fierbinţi
pielea şi
                  sîngele-
e doar gelozie.
Imaginea fetei în întu-
                  neric,
doar pe tine te priveşte.
Precum creta este de al-
                  bă.
Te privesc din apă.
Pescuitori de perle, tridenţi
                           şi se-
                                        pii.
Leagănele tale de odinioară. Unde, încotro?
Căluţul de lemn, fusta. Pălăria florentină.


Iese,
pe mal găseşte un cuţit ruginit,
"acesta nu este al meu" - îl pipăie, îl priveşte.
În nisip, cadavrul unui joc, cuţit,
                     perle, dantură,
în adîncul mării urlă sepia rănită,
                     în pălăria ta florentină de odinioară.
Cuţitul e plin de sînge, iar perla e plină de cerneală.

Nu poate dormi, aude glasuri,
pescarul veghează şi înnebuneşte.
Îşi caută cuţitul, bea vin,
în vin îşi toarnă praf de argint,
presară trandafiri sălbatici
şi perle-nmuiate-n cerneală.


(Traduceri din limba maghiară: Anamaria Pop)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer