Corona la ţară II

Cum la vremea asta moartea mişună
iar eu m-am descojit
până la trening,
până la firimiturile de prăjitură
până la pasta de dinţi vărgată
ţâşnind din tub

cum pe mute se aude
grâul crescând,
alunele care împung coaja
şi-o frunză a rămas
pe ţărână doar pentru mine

cum ni se spune să stăm acasă
eu prefer să mă cuibăresc în "a"
de la adăpost,
sau chiar într-o prepoziţie
ori în două lacrimi
ghilimele

cum cineva în visul lui
mă săpuneşte-n baie cu un burete albastru
iar parfumul neutru, de fond, al tabloului
este lămâiul înflorit
- eu urmez ce spunea Rilke odată:
las frumuseţea şi teroarea să mi se-ntâmple
fără să mă gândesc că e definitiv.

(În româneşte de Ioana Ieronim, după versiunea engleză de Lisa Katz)

(în perioada 1 ianuarie 2021 - 1 aprilie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)