21.03.2003
Prima zi:
Deschid fereastra de dimineaţă
să intre aerul neînceput al zilei
şi să-l gonească pe cel vechi,
care-a-noptat cu mine.
Intri şi tu.
Stai ce stai, faci ochii roată
prin vestibulele amintirilor mele,
ştergi praful de pe memoria încîlcită a gîndului,
orînduieşti, după ochiul tău, paharele prin vitrine,
unul se sparge, fără prea mare tam-tam,
îl arunci pe geam,
cu remuşcările mele, cu tot.

A doua zi :
Deschid fereastra de dimineaţă
să intre aerul neînceput al zilei
şi să-l gonească pe cel vechi,
care-a-noptat cu mine.
Intri şi tu.
Te trînteşti printre lucrurile mele
Cu o femeie despre care spui că n-o iubeşti,
Despre care juri că nu te iubeşte
Şi că ce-i în faţa mea
E doar o secvenţă stupidă.
Din zbenguiala voastră se înalţă, pînă-n tavan,
pletele văpăi ale femeii
şi strigătele nepăsării ei
ajung pînă pe prisma
disperării mele.

A treia zi:
Deschid fereastra de dimineaţă
să intre aerul neînceput al zilei
şi să-l gonească pe cel vechi,
care-a-noptat cu mine.
Intri şi tu.
Cred că pînă la urmă
nu voi mai deschide niciodată fereastra-
Dacă te retragi în fundal şi de data asta
E ca şi cum, de una singură,
Mi-aş picura-n vene
toate viziunile bucolice
ale hoardelor de miei neprihăniţi
forţaţi să-şi mintă stăpînii.

Ultima zi:
Deschid fereastra de dimineaţă
să intre aerul neînceput al zilei
şi să-l gonească pe cel vechi,
care-a-noptat cu mine.
Intri şi tu.
E-atît de verde răsăritul !

0 comentarii

Publicitate

Sus