Fiind la început am stricat multe filme, tot eu le developam şi, din păcate, mi-au rămas din şcoala generală numai 108 cadre, dar mi-s dragi toate.
În 1980 aveam deasupra catedrei tabloul lui Ceauşescu, cel aşa zis "într-o ureche" şi două lozinci de-ale lui Ceauşescu: "Să facem ca fiecare cetăţean să devină conştient că el, împreună cu întreaga colectivitate, este pe deplin stăpân pe bogăţiile naturale, pe destinele ţării şi ca atare trebuie să acţioneze împreună", "Ce altă îndatorire mai înaltă poate fi decât aceea de a sluji cu hărnicie şi devotament cauza socialismului şi comunismului înscrisă pe steagul de luptă al partidului?", interesant că au dispărut, s-or fi spart?
Deasupra uşii un difuzor prin care se dădeau diverse comunicate iar într-o perioadă ascultam dimineaţa imnul. Apropo de imn, am prins schimbarea lui din Te slăvim, Românie! în Tricolorul (Trei culori), prin 1977, a fost agitaţie mare, câteva zile s-a învăţat imnul nou, nimic altceva. Apăruse şi în revista Cutezătorii.
Chiar dacă nu începuseră frigurile din clasă de la sfârşitul anilor '80, ca să te simţi bine trebuia să-ţi pui un pulover pe sub haine, sau sarafan, se observă şi în îmbrăcămintea profesorilor.
Interesant că cei care nu aveau porecle erau strigaţi după numele de familie (Vasile, Ioneci, Camen, Luţu...). Iar poreclele erau Buşitu, Oac, Tinel, Neţ, Pompi, Ciumica... nici nu mai le ştiu.
În pauza mare dădeam o fugă pe baltă sau la chioşcul de la Voluntari de unde ne cumpăram covrigi.
Am făcut o poznă mare. Eram la ora de lăcătuşerie, în atelierul de la parter chiar sub laboratorul de chimie. Maistrul nu era în clasă şi cum ne plictiseam noi aşa m-am urcat pe un banc de lucru şi m-am agăţat de ţevile de apă care treceau prin tavan. Erau ţevile de la chiuvetele de la chimie. Nu am apucat să mă balansez de 2 ori că s-a rupt ţeava şi a început să curgă cu vijelie apa rece. Am fugit cu toţii afară unde ne-am ciocnit de maistrul alarmat de ţipetele noastre. Am avut noroc că nu m-a pârât nimeni iar maistrul ne-a rugat să spunem că era şi el în clasa cu noi şi că deodată a plesnit ţeava... Până să o oprească, apa a ajuns pe tot holul şcolii.
Nu ştiu cum dar profesorii au fost îngăduitori cu mine şi am putut să fac fotografi şi în clasă. Multe dintre fotografiile rămase sunt cu sfârşitul clasei, fotografii de grup, interesante şi prin felul în care ne îmbrăcam.
Dintre toţi colegii de atunci numai despre 3-4 mai ştiu ceva...
