Au rămas la dispoziţie pentru expunerea lucrărilor de nud muzeele, galeriile de artă, colecţionarii, revistele sau albumele de artă. Şi au mai rămas iubitorii de fotografie pe care i-am întâlnit la workshopurile de nud pe care le-am organizat în ultimii ani.
Mi-am asumat riscul de a ţine workshopuri de fotografie pentru că înţeleg importanţa şi utilitatea fotografiei de nud. E important ca fotografia de nud să fie privită de privitorul potrivit, de cel care vede plasticitatea şi expresivitatea corpului uman. De asta publicul ei este şi trebuie să fie cumva restrâns şi pregătit să înţeleagă că în spatele unei astfel de creaţii poetice există un studiu.
Un studiu dedicat lui, privitorului. Cred că o fotografie de nud nu trebuie să fie cu mult diferită de o poezie nici ca proces de creaţie nici ca rezultat.
În workshopurile mele de fotografie am propus concepte care să ilustreze un fel de corp-poezie. Un corp al expresivităţii, al sensibilităţii şi al singurătăţii.
Cu fiecare fotografie sunt în căutarea senzaţiilor. O imagine e cu atât mai importantă pentru mine cu cât descrie... mai bine spus transmite o senzaţie şi mai apoi o emoţie.
Un nud este un corp expus, cu fragilitatea, vulnerabilitatea şi forţa lui.
Toate spaţiile alese pentru workshopurile mele de nud sunt din România. În proiectele mele România este un laitmotiv. Pentru mine ţara asta este o sursă foarte bogată de inspiraţie.
Am organizat workshopuri în diverse zone ale ţării. Toate aceste zone au în comun un soi de spectaculos tăcut pe care l-am repetat în poziţiile corpurilor modelelor alături de care am lucrat.
Cu ajutorul lor am surprins liniştea şi expresivitatea. Atât în fotografii cât şi în timpul workshopurilor.
Am gândit aceste workshopuri ca experienţe vii din care participanţii să plece cu fotografii bune, dar şi cu o emoţie, cu un gând, cu o întrebare, surprinşi de expresivitatea corpului uman.
De multe ori am numit aceste workshopuri studii. Studiul expresivităţii corpului uman.
Mă interesează tema expresivităţii pentru că e una dintre cele mai umane şi mai vii calităţi pe care adesea o trecem cu vederea. E un limbaj în sine la care dacă am fi un pic mai atenţi, am reuşi să comunicăm autentic.
De multe ori dăm expresivitatea la o parte atunci când vrem să dăm emoţiile la o parte, să ne ferim de sensibilitate şi de vulnerabilitate.
Iar eu tocmai asta caut. Să surprind vulnerabilitatea în care, cred eu, că stă cea mai puternică forţă a omului.
Un workshop de fotografie e o experienţă, o întâlnire în care observăm, învăţăm, analizăm şi descoperim de fiecare dată lucruri noi despre fotografie şi despre noi.
E un dar pe care ni-l facem ca să ieşim din zona de confort, de pe pilot automat şi să începem să ne dezmorţim simţurile, gândurile şi creativitatea.
Cred că cel mai de preţ lucru pe care îl câştigă participanţii în urma workshopurilor de fotografie este experienţa de a observa, de a fi prezenţi şi disponibili să încerce până descoperă felul lor de a vedea sau de a aborda lucrurile / lumea.
Eu propun concept şi un punct de vedere foarte personal şi, mai departe, se deschide drumul individual al fiecărui fotograf fie că e amator sau profesionist.