După două decenii şi chiar mai bine
cine îşi mai aminteşte hainele vechi,
hotelurile în care îmi duceam iubita
şi glumele deocheate ale prietenilor
sau întrebările de la ultimul examen
mai mult decât definiţia enciclopedică
a revoluţiei franceze - cu puţin umor
voi fi mereu de partea cea bună
chiar şi soarele avariat de octombrie
din anul trecut era puţin altfel:
venele braţelor mi s-au ascuns treptat
ca o cerneală simpatică sub piele,
îmi amintesc foarte vag anii de exil
şi nu mai folosesc anumite cuvinte
a rămas mirosul persistent de gară
cu bucuria din tristeţile plecărilor
şi o melancolie de pasăre rătăcită
care îmi intră în casă pe înserat
şi nu mai găseşte geamul deschis.
(în perioada 1 ianuarie 2021 - 1 aprilie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate