El încerca să ghicească ce o să urmeze. Cagula îi acoperea faţa şi se umezise de la respiraţia precipitată. Legăturile aproape că-i opreau circulaţia prin încheieturi. Era amorţit dar putea să se zbată sau să cedeze. Un aer cald, cu miros dulceag îi zbârlea părul şi-i dădea fiori pe şira spinării. Ea se aplecă peste pat, puse un genunchi între coapsele lui şi îi aşeză un cub de gheaţă pe piept. Apoi, apropiindu-se, împinse încet cubul cu limba, şoptind: şi cum ziceai că e cu sindromul Stockholm?
