Deci? Vocea tună din colțul camerei. Lumina puternică îmi bloca logica. Unde erai? Vocea tuna acum din alt colț. Clipeam des și lacrimile îmi curgeau, instinctiv. Taci? Lumina se focusă pe mâinile mele. Am înghițit în sec. Frate, aici stăm până ne spui. Deci? Vocea tuna acum din fața mea, dar nu vedeam nimic. Un pumn lovi masa. Deci? Mamă, nu am mâncat eu plăcinta. Vocile râseră sacadat. Am început să plâng în hohote. Lumina se stinse brusc. Hai mă Relule, că nu te-a omorât nimeni. Ne jucam și noi. Ieșim pe afară?
Yuka Brevi
Ploua infernal. Apa cădea ca alungată din cer, spărgându-se în stropi mici de parbrizul mașinii. Cum e să fii ploaie?, întrebai eu din plictiseală, ronțăind o eugenie veche cu gust de rom, uitată în torpedou cam de-o lună. Cum să fie? Ud, răspunse ea. Am pătruns în portbagajul tău și-acum știu cine l-a ucis pe nenea Relu, completă cu sarcasm. Și cui o să-i spui, lichido? Cine o să te asculte?, îmi pierdui eu cumpătul. Scooby-Doo? Apa tăcu, eugenia se termină și Relu începu să plutească.
Viorel Spinu
Mioaro, deschide fă, că-l omorâră pe Relu. Ieri, la opt. L-a-mpins de pe terasă scorpia aia de Esmeralda, după ce-i trecuse vila pe numele ei. Io am văzut-o că e om rău, cu buzele alea strânse ca de șarpe, da' Relu era bun, era prost de bun. N-am-nchis un ochi azi-noapte, i-am aprins și lui o lumânare pe televizor. Bărbatu-miu, Dumnezeu să-l ierte, zicea că-s tâmpenii de-ale muierilor. Da' io beleam ochii la el seara, la opt fix, îmi ținea de urât. Pune și tu de cafea, că dă ăștia reluarea acu.
