Relu a murit pentru că era util. Prea util. Asta e. Repara tot, împrumuta tot, făcea tot. Ești util, devii invizibil. Ești invizibil, devii aer. Iar aeru-i mereu acolo, nu? Greșeală. Relu a dispărut și am simțit un mare gol în capul pieptului. Toată lumea l-a plâns. Toată lumea spunea ce om bun a fost. Noi l-am fabricat pe omul ăsta. Bucată cu bucată. Cerându-i mereu câte ceva. L-am construit, l-am uzat, apoi l-am aruncat. La înmormântare au venit patruzeci de oameni. Patruzeci de ucigași cu flori în mână.
Rozalia Cristea
Trei nepoți și nepoata fac Revelionul la bunicul lor. Relu stă la pat, așa că Ana pune pe masă merindele aduse de acasă. Ion se ocupă de bunic în timp ce Nicu și cu Alin fac curat. Ion iese din cameră și intră Alin dar Nicu îl scoate pentru ca Ana să-i dea să mănânce. La miezul nopții, când merg cu toții să-i ureze un an nou, îl găsesc rece, cu perna pe față. La poliție, fiecare are o scuză. L-am lăsat dormind, zice Ana în timp ce Ion doar s-a uitat dacă îi e bine, Alin a fost la wc și Nicu la țigară. Totuși, cine?
Sanda Burță
Reli era nevasta mea, s-a dus de-un an. Ta-su nu m-a vrut, eram un pârlit. Te-am ținut în școli ca să cârpești izmene de morar, îi zicea. Izmenele nu i le dam da' ciorapii mi-i cârpea, împungea cu acul și-ncrețea cumva nasul, muream de dragul ei. Mă seacă dorul. Când am văzut gaura din ciorap n-am mai putut, nici la groapa ei n-am plâns așa. Oi fi nebun, am botezat-o Reli. Când s-a făcut ditai găuroiul i-am zis Relu, vorbeam cu el cum vorbești cu omul. Azi eram la moară și nepoata a găsit ciorapul. L-a cârpit.
