Nu, că tu te-ai scrântit de tot. Şi ce foc expui acolo? Pe tine, pe tata, pe fraţii mei, toţi tineri, ca să nu mi vă şteargă timpul. Bunicii nu-s? Ba da. Mamaie e acolo cu colecţia ei de vorbe de duh şi tataie e cu colecţia de vinuri. Atât? Nu. Mai sunt eu mică, mare, îndrăgostită, nedormită, adormită. O umbră de ochi albaştri şi multă muzică. O noapte la mare. Nişte lacrimi uscate. Parfum de regina nopţii. Cât e biletul? E ieftin. Un zâmbet. Şi mă rog, unde e? Fix aici, în astea patru camere de sub coaste, mamă.
