La serbarea din clasa a patra am uitat poezia. La primul interviu mi-am vărsat cafeaua în poală. La facultate am intrat în sala greșită și am dat examen la altă materie. Îmi detestam emoțiile care îmi încurcau mereu picioarele, limba și mintea. Apoi l-am cunoscut pe el. Cu el nu greșeam nimic. Nu-mi tremura vocea. Nu încurcam cuvintele. Nu-mi scăpam furculița din mână. Nu-mi bătea inima mai repede când îl vedeam. Totul era simplu, liniștit și perfect. După șase luni l-am părăsit. Îmi era dor de câte un rateu.
Arthur Ianoși
Tudorel Izbândă observase un lucru ciudat și anume că toate reușitele lui proveneau din greșeli. Își cunoscuse soția urcând în mașina greșită, își găsise serviciu prezentându-se la adresa greșită, iar premiul literar îl câștigase trimițând manuscrisul din greșeală la secțiunea apicultură. Convins că eșecul e cheia succesului, începu să rateze metodic absolut tot ce își propunea. După trei ani devenise milionar. Disperat, investi toți banii în sfaturi financiare scrise chiar de el. A doua zi era miliardar.
Titela Durnea
Furnica 475 căra o petală uriașă de mac. Darul pentru Regină. La primul dâmb, un fir libidinos de iarbă o dădu peste cap. Petala căzu. Pe când să o recupereze, talpa unui puști strivi frumusețe de roșu. Găsi curând o firimitură de chec cu vișine. Fără vișine. Alergă spre mușuroi încântată, dar se trezi blocată sub un ghiveci de lut. Scăpă greu. Fără chec. A treia oară părea să fie cu noroc. Polen auriu. Ajunsă în sala tronului, se opri mândră în fața Reginei. Atunci strănută. La nici un minut, 476 a fost promovată.
