Zău te iubesc, dar trebuie să plec, crede-mă, a spus ea gâfâit cu cearceaful strâns în jurul trupului și încercând să prindă brățara ceasului pe încheietură. Nu e nimic din ce îți imaginezi, e mult mai complicat decât orice închipuire. Mai am doar 3 minute, of, a icnit încetișor. Apoi a dat drumul cearceafului și a tras rochia peste cap. Jură-mi că n-ai să mă urmărești, a șoptit și i-a sărutat fruntea. A ieșit cu sandalele în mână și a urcat în dovleacul tras de șoricei dispărând într-o clipire.
Siranuș Hakobian
Era frumos și atât de tânăr încât mă fermecase. Mă iubești? îl întrebam adesea și el îmi zicea că mă divinizează, apoi îmi săruta părul și mă strângea la pieptul lui mare până rămâneam fără aer. Îmi spunea că sunt fără cusur și mă învârtea în pași de dans cum altcineva nu s-ar fi priceput s-o facă. Într-o zi l-am cerut de soț, după cum credeam că s-ar cuveni. L-am văzut neliniștit și am știut imediat că nu mă vrea soție. De ce nu mă iubești, am țipat eu. Te iubesc, dar sunt deja căsătorit. Cu mama ta.
Monica Liana Radu
mi-ai mâncat viața. Așa că o să ți-o mănânc și eu pe-a ta. Știu că nu mă crezi în stare. Nici eu nu credeam. Dar când te-am văzut cu aia de mână - a treia, dragă - am simțit că înnebunesc și-am zis că n-oi fi așa de proastă să te iert și de data asta. Îmi pregătesc răzbunarea. Nu, nu se lasă cu vitriol, dar las' că vezi tu. Jar mănânci, Ionele, să n-am parte de ce am mai scump pe lume dacă n-ai să-mi plătești scump. O să fiu nevasta perfectă, o să te iubesc mai mult ca înainte. Și nici divorț nu mai pupi tu.
