Iubirea fusese mereu o chestiune de nesincronizare. Tânjea după cineva care tânjea după altcineva care, cel mai adesea, tânjea după altcineva. Minus infinit. Până să-l aibă pe el nu cunoscuse însă ACEST fel de a iubi. Fără cale de întoarcere, pentru totdeauna. Un râu năvalnic care te înghite, n-ai șanse de scăpare, dar zâmbești. Îndoiala i se strecură în suflet ca o umbră. Va putea oare să-l iubească la fel și pe celălalt? Șovăitoare, deschise ușa clinicii. Acolo, la mult sub zero grade, o aștepta al doilea copil.
Gladiola Chete
Te iubesc, te ador, dar ai transformat casa într-un festival de păr, papucii mei într-un bufet suedez, iar frigiderul într-o obsesie personală. Ai convingerea fermă că orice foșnet înseamnă mâncare și că perna mea este, de drept, tronul tău. Faci prostii cu o inocență dezarmantă și mă privești atât de vinovat încât ajung să-mi cer eu scuze. Ești un mic haos cu patru lăbuțe și, din păcate pentru disciplina mea, imposibil de iubit mai puțin, chiar dacă ție îți pasă fix cât îmi iei dumicatul.
Irina Pânzaru
Te-am întâlnit la muzeu. Te-ai împiedicat de mine, la propriu, când îi dădeam primul ajutor unei tipe leșinate. M-ai așteptat la ieșire cu propunerea să mergem unde vreau eu. Hai la ceainărie. La una aflată la 400 km distanță. Ai râs. Am mers. Ne-am fi întors a doua zi, dar am oprit pe drum să culegem mure din livadă. Apoi să ne dăm cu balonul. Și cu deltaplanul. Cu tiroliana. Cu bicicleta în tandem și cu hidrobicicleta. Că duși cu pluta eram deja. Te iubesc, dar nici nu știu cum te cheamă. Am omis să te-ntreb.
