Bogăția pleacă pe partea dreaptă, pasează spre sănătate, un dribling, sănătatea alunecă, neșansa preia mingea la jumătatea terenului, centrează spre ipohondrie, ipohondrie șutează, apără speranța care degajează puternic, luptă la centru între modestie și ură, câștigă prima, centrarea este modestă, ura, strigă publicul. Contraatac prin anxietate, pasă la depresie, trecere superbă pe lângă șansă, șut, respinge simpatia de pe linia porții, pasă-n adâncime la candoare, șut, apără invidia. Meci nul.
Monica Liana Radu
Încerc de-o veșnicie. Pereții de aer ai închisorii mele ard ca lava topită, dar nu mă las. O să mai fac o încercare, înainte ca puterile să mă părăsească. Cerul m-așteaptă larg și albastru. Îmi iau avânt, dar izbitura mă face cârpă. Capul îmi vâjâie. Îmi revin încet și o iau de la capăt. Urlu cu disperare. Sunt atacată cu sălbăticie, din toate părțile. Gardianul folosește arme meșteșugite pentru a mă nimici. Mori, scârboșenie, aud, fără să înțeleg ura ce îl animă. Pe aripile mele, idiotul ăsta crede că sunt muscă.
Mona Zelenco
După comă, accidentul m-a văduvit de un picior iar eu am continuat să mă amăgesc cu recompensa vieții. Respiram doar ca să-mi potrivesc proteza și să fac câțiva pași prin parc, dacă-i mai pot numi așa. Nevasta și-a făcut bagajul motivând că îi este greu să mă privească. La serviciu colegii au depășit timpul alocat compătimirii. Fericirea e un concept abstract pierdut printre rămășițele motocicletei. E tot mai dificil să-mi trec zilele prin filtrul uman. Iar azi nici măcar lustra nu mi-a putut susține balansul.
