Cicatricea asta e a mea. Aveam patru ani, m-am urcat pe o grindă, am alunecat şi am dat cu fruntea de marginea ei. Dintele ăsta ciobit, e al Biancăi. Ne jucam Counter-Strike în grădină, am aruncat cu o grenadă (o piatră) şi am nimerit-o fix în gură. Cicatricea astalaltă, e a soră-mii. Ne întreceam în drum spre şcoală şi i-am pus piedică. Dintele ăsta e tot al meu, mi-a sărit în ziua când am învăţat să merg pe bicicletă. Imediat în stânga, sunt şi rănile emoţionale. Dar nu îmi ajung 500 de caractere.
