Preţ de 13 săptămâni, te-am purtat sub inimă. 91 de zile. Aproape. Când nu ai mai fost, toţi s-au grăbit să mă asigure că nu e vina mea. Să nu mă învinuiesc. Astfel de lucruri se întâmplă. Nu înseamnă că nu voi putea fi fericită în continuare. Să mă menajez, că o să mai am şi alţii. În ziua în care nu ai mai fost, am surzit, iar uitând rostul cuvintelor, n-am ştiut a spune la nimeni ce mi se întâmplase. În timp, am înţeles că-i mai uşor să dau din cap, fără a le spune că de când nu mai eşti tu, nu mai există mine.
