Când a plecat, a trântit uşa. Eu am mai rămas o vreme în hol. Nu plângeam, stăteam aşa cu bătăile inimii care făceau coloana sonoră a filmului nostru. Noi, plajă, muzică, iubire, libertate, tren, te iubesc, lacrimi, dor, insomnii, ce greu de iubit eşti uneori, prima casă, nu pot să cred că îţi place faianţa asta, doua liniuţe, o aud cum mişcă, are ochii tăi, îmi place când îţi aranjezi părul aşa, ai mâini de pianist, mama, tata, parcă eşti maică-ta, taci, te urăsc. Dragostea durează 13 ani. Tic Tac.
