E grea bătrâneţea, taică. Am făcut casa asta când eram tânăr, aşa ca voi. Etaj mi-a trebuit. Puteam s-o fac fără etaj. Da' minte n-aveam ca acum. Ştiţi câte trepte sunt până sus? 13, tată. De câţiva ani le tot număr când le urc şi le cobor. De ce-o vând? Bătrânului îi dădură lacrimile. Mă mut la copii. Nu mai pot, taică, singur. Întreţinerea e scumpă. Şi am obosit să urc şi să cobor atâtea scări. O da Domnu să mă cheme baba mai repede la ea, că tare mi-e greu. Mai bine mă duceam eu înaintea ei.
