Aoleu, iar au venit. Iar stau până târziu, beau, mănâncă, pun muzică tare şi staaaau la poveşti până mă plictisesc eu. Povestesc amintiri din copilărie, se mai ceartă, se mai înjură, mai beau, apoi se iau în braţe şi se au ca fraţii. Eu aşa ceva nu am mai pomenit. Şi miroase, Doamne, cum miroase a sarmale şi a vin din ăla bun de căpşunică. N-ar scăpa un pic şi pe-alături. De douăj de ani 's vecin aici şi doar o dată şi-au făcut şi ei pomană şi cu mine. Cum oi fi nimerit eu, nea Cristache, loc de veci lângă mata?
