E noapte. Pe hol aud nişte paşi. Parcă ar fi un soldat care mărşăluieşte prin casă. Bunica îmbrăcată, încălţată şi cu năframa pe cap, patrula. Bunico, ce faci? De ce nu dormi? Copilă dragă, du-mă acasă. Nu mai suport betoanele, maşinile, uşile. Vreau la mine acasă, în curtea mea. Mi-e dor de găini, de vacă şi de bunicu-to. Dimineaţă ne-am suit în maşină şi am plecat. Când a ajuns la ea în curte, a rupt nişte flori din grădină şi s-a dus la cimitir. S-a aşezat lângă bunicu' şi i-a povestit despre oraş.
