Dormeam liniştit în culcuşul meu cald. Nici un zgomot. Mişcarea a fost cea care m-a trezit. Blândă, lentă. Stânga, dreapta, stâânga, dreaapta. Aha, ăsta-i ruliul, oscilaţia navei în jurul axei longitudinale. A durat destul de mult. Apoi a început tangajul. Înainte, înapoi, înainte, înapoi. Şi zgomotul. Sacadat, din ce în ce mai puternic. După un timp am simţit explozia. Un şuvoi vâscos m-a extras din culcuş şi m-a aruncat în bezna oceanului. Nu-i frig ca în Titanic, e chiar plăcut. Cred că voi rezista 9 luni aici.
