Unde e nenorocita aia de şosetă? Parcă le înghite pământul, bă, băiatule. Uită-te şi tu: o grămadă de şosete şi nicio pereche. Nu mai pot. Pur şi simplu simt că îmi crapă capul. Şi s-a făcut întuneric beznă. Apoi am mers printr-un tunel, spre lumina de la capătul lui. Nu am reuşit să ajung niciodată. Am plutit, nu ştiu cât timp, între lumi. Când am deschis ochii, lângă mine erau nişte tineri. Copiii mei, i-am recunoscut. Eram siguri că te vei trezi azi, mamă. Am terminat de împerecheat şosetele.
