Gheruţa de iarnă

Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă
de-acum începem - iar! - o altă nouă viaţă

au apărut nişte (ca să dau un citat) "markeri tumorali",
starea generală s-a zburlit abitir
după cele săptămâni de claustru forţat.
nu sunt surprins, nu mă mir
fie numele Domnului lăudat!

la drept vorbind, nici nu trebuie cineva
dintre-ai mei, ori străin, să se mire -
cu ani în urmă, sănătos-tun, sastisit
de-aceeaşi continuă stare/stagnare pe linia de plutire
am cerut, aş spune acum, bineînţeles în neştire:
"Doamne, dă-mi ceva, o boală întru despătimire,
un spin în carne, gheruţă de iarnă, şarpe de dudău!"
şi uite, Bunul, realmente a procesat chiar şi ruga
dintre toate cea mai scoasă din fire a netotului Său.

voi fi prin crucea asta paradoxal de dragă
într-un final la suflet o ţâră mai curat,
mai simplu, în Iisus mai bun băiat,
şi Maicii o să-i cânt la greu
ceva ce n-a mai ascultat,
ceva ce încă n-am cântat
dar urcă în mine a cântare mereu.

***

Nu credeam să-nvăţ a'nvia vreodată
s-a-ntâmplat scriind aşa cum am scris
cu viaţa mea toată în viaţa mea toată -
scaieţi pe un perete văruit
încet, cu lumină - dar ce lumină! -
lumină-n piele de fată în mine neînserată.

nu, nu credeam să-nvăţ a'nvia vreodată.

(în perioada 1 iulie 2021 - 1 octombrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)