Oprind seara la marginea unei păduri înzăpezite

Cred că ştiu a cui e pădurea.
Omul are gospodăria în sat;
N-are să vadă că m-am oprit să privesc
Ninsoarea cum îi astupă crângul.

Căluţul meu se miră probabil
Că stau în loc dar nu-s case în jur,
Între pădure şi lacul îngheţat
Noaptea anului cea mai întunecoasă.

El scutură hamul cu zurgălăi
Întrebând dacă n-o fi o greşeală.
Auzi foşnetul vântului, fulgii
Pufoşi ai ninsorii, altceva nimic.

Pădurea-i superbă, adâncă, întunecoasă,
Dar eu am promisiuni de împlinit,
Şi mile-ntregi de mers până să dorm,
Mile întregi de mers până să dorm.

(în perioada 1 iulie 2021 - 1 octombrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)